Epilog la Caravana Bicicleta RTM , ediţia a XII-a

S-a incheiat aşa , parcă , dintr-o dată .

Da, ne-am ţinut de cuvânt iarăşi vineri la şase seara , pedalam in sus , prin curtea interioară de la RTM .

Multa bucurie , satisfacţie , colegi , apă , bere, ce mai …o plăcere…?!

A fost intensă  această  ediţie şi in viteză  şi asta nu doar mulţumită drumurilor  tot mai bune , ci şi accelerării impactului cu ascultătorii prin platformele new-media , internet, facebook . Relatările în direct de 8-10 ori pe zi şi inregistrările  marcau evenimentele din cele nouă zile ale caravanei 2012 în română , maghiară , germană dar  şi parcurgerea celor  peste 550 de km , nu de puţine ori umăr la umăr cu ascultători veniţi în intâmpinare pe bicicletă .

Trasee de o frumuseţe sălbatică , din Balvanyos la Bixad uitându-ne peste umăr după ursul din pliante ,  apoi prin pasul Vadas , la iesirea din  Sf.Gheorghe spre Baraolt ,  Vârghiş , judeţul Covasna ; mai departe spre  Băile Homorod , pasul Harghita cu  urcare din Vlăhiţa spre Harghita–băi şi apoi spre M-Ciuc , mereu pomenire si impăcare cu soarta la mormintul lui Lakatos Gabor din Sâncrăieni-Ciuc.

Apoi  din nou la pedală normal în sus şi cu vântul din faţă spre Ciceu – Siculeni – Izvoru Mureşului –Voslobeni -Ciumani,  urcuşul  sălbatic şi frumos din Ditrău – Tulgheş prin pasul Ţingheler , intre munţii Harghitei şi cu Călimanii în zare . A fost  Borsecul şi coborirea din pasul Creanga în Topliţa  cu ploaia în ceafă , apoi defileul Mureşului superior pe ploaie cu soare până  la Răstoliţa  şi în fine dealurile de acasă , de  la Reghin, Beica –Eremitu şi Câmpu Cetăţii . Peste tot  verdele nou şi aerul tare de munte , satul transilvan când secuiesc , când românesc, dar mereu ardelean în ritmurile lui impuse de anotimpul renaşterii anuale ne-a lăsat pedalând muţi de admiraţie şi extaz in faţa succesiunii fireşti deal-vale , sat , câmp, lunca , munte , oameni la câmp, vite la păşune , bătrâni la pălant, femei de la biserică, copii de la şcoală, căruţe , TIR-uri , maşini , claxoane de salut drumari , piste de biciclete –primari , secretare , pensiuni de top , locuri de cazare şi …ce de mâncare ?!

Ne-a mai trezit din visare clopotniţa  din Sânpaul de după Ocland , din Covasna in Harghita , legarea drumului nuntaşilor la Satu-Mare din  acelaşi judeţ , semne clare de viaţă care se ţine de dangătul de clopot , marcajul implacabil al timpului firesc .

CLICK pentru galeria foto !

Sunt toate acum impresii care se amesteca dar se si decantează în ginduri bune şi satisfacţie că ne-am făcut treaba pentru al 12-lea an consecutiv şi nu oricum , ci profesionist ca o echipă de prima ligă pe biciclete ca  şi-n emisie , IT sau redacţie  .

Mulţumim tuturor celor care ne-au urmărit şi ascultat . Avem o Transilvanie binecuvântată lăsată de la Dumnezeu . Să nu lăsăm pe nimeni să o strice !

Am zis şi eu , …n-am dat cu parul…  .

CLICK pentru galeria foto !

R.FLOREA IE Blog caravana  RTM 2012

E  joi seara si lumea nu se da dusa la culcare .

Este ultima seara a caravanei Bicicleta RTM  din acest an , e cam  zece noaptea si parca nu ne vine sa mergem la culcare  ca sa incepem miine, ultima zi de tura.

Pe biciclete .  Iarasi vom vorbi si scrie la trecut despre o chestie  care s-a vrut a fi a ascultatorilor, nu a noastra , a radiofonistilor biciclisti.
E bine si asa.  E  bine si ca se vorbeste despre noi, pentru ca prin noi lumea afla ceea ce poate nu ii e la indemina mereu sa stie .
Asta face RTM de 12 ani pe bicicleta . Creeaza o stare de spirit  dar si ofera informatii cu puterea de selectie a stirii … . Am batut a ‘n’-a oara trasee de o frumustete inegalabila prin muntii Harghitei , Covasnei , Calimani, Hasmasu Mare , Mic , Piatra singuratica  si nu ne saturam de ele,  ne-am masurat cu ursii la dumul mare in Balvanyos sau la lacul Sf.Ana , am aflat despre ospitalitate si piine adevarata  de casa  in Sf.Gheorghe, Ciumani , Sincraieni-Ciuc , Odorheiu-Secuiesc , Toplita, Ditrau si Tulghes, n-am crezut ca slanina poate fi atit de bio ….altoita cu ceapa verde,  urda si telemea  de vaca de sub pasul Tingheler la Tulghes , cu ploaia in coaste dar cu dragostea de natura in suflet , n-am crezut ca datinile si costumele populare rominesti  inca se mai  combina armonios si firesc sub presiunea istoriei cu cele unguresti la Tulghes  in judetul Harghita,  de nu mai stie ugro-finicul ca-i neam cu dacul  si viceversa in Ardeal , am gustat cuib de viespi scosi din cuptor  la Toplita, ne-am saturat cu clatite  umplute cu  dulceata de afine de casa  in  Pivnitele Sf. Gheorghe din resedinta judetului Covasna , am exagerat  cu sarmale secuiesti la Lobogo Panzio din Baile Homorod  si ne-am indestulat cu ciorba de burta aromata si consistent servita la restaurantul Androneasa din aceeasi  localitate ca sa clacam sub ceafa tiganeasca gatita cu meserie la pensiunea Calimani din Rastolita, de pe defileul Muresului superior .
Un pastrav prajit  cu mujdei unguresc puternic boiauat  ne-a pus asta seara  capac la Hanul Calatorului din Cimpu Cetatii, in timp ce cireasa de pe tort a fost strudelul cu mac in cantitati care au necesitat pasarea lui pe miine dimineata la unii membrii ai caravanei . Una peste alta , caravana BICI RTM 2012 a excelat surprinzator ,  si in zona de gastronomie si aproape  ca mi- e frica sa ma urc pe  cantar miine seara acasa.

Mai avem  o sansa sa salvam aparentele , miine de dmineata cind vom pedala pe  ultimii 60 de km via  Miercurea-Nirajului – Livezeni – RTM , pina  in curtea interioara a radioului  la ora 18,00 punct,  gata de intilnirea cu  dvs… .  Iarasi vom avea despre ce sa va povestim un an de zile … .

A consemnat   Radu Florea , in atmosfera  de septica americana de pe hol pe la unspe noaptea ,  in ultima seara a caravanei  RTM  pe biciclete editia 2012, asa cum a ramas marcata   la pensiunea  Vandor Fogado din Cimpu- Cetatii, jud.Mures.

CLICK pentru galeria foto !

Buenas noces,  Jo ejszakat, Noapte buna copii si… mergatori pe bitigli !!!    Ha , ha, ha, am facut-o si pe asta …. !

Impresii caravana  BICI RTM 2012 , 9 mai , ziua a saptea.

Am plecat pe o dimineata innorata din Borsec , de la pensiunea Agnes a dului Peterffy Botond  si,  ca sa nu ne iesim din antrenament cum se spune, am urcat abrupt din centrul  statiunii vreo 7 km,  pret  de o ora pina in pasul Creanga , la altitudinea de 1100 de metri.

Buna incalzire pentru o dimineata racoroasa. Cum fetele ne-au parasit de dimineata – Gabriela Pinca si Joos Erika  de la redactia stiri romana –maghiara  tragindu-le ata catre casa si familie -  noi baietii,  am ramas cu ploaia. Ne-am refacut insa echipa , pentru ca ni s-a alaturat domnul Szas Atilla , redactor sef adjunct la RTM , sportiv  de performanta , triatlonist si promoter al ciclismului si implicit al caravanei RTM si la ceas de seara, domnul Nemes Pal, patronul Novocom Consult dinTg.Mures, unul din sponsorii nostri .   Acceptind ca si in alte dati natura cu bune si cu rele, ne-am si zvintat din pedala, reusind sa tinem o medie orara de aproape 27 de km pe ora  pina la destinatia zilei , Rastolita, judetul  Mures.

Traseul , in coborire pe valea Muresului superior a curs ca uns  pe un drum european reabilitat dupa toate standardele, E 578 , acum cu acte-n regula .  Cu 5 km inainte de Toplita , profesorul pensionar , dul Denes Geza ne-a venit in intimpinare pedalind la cei 70 de ani ai lui si cu o operatie  pe cord deschis , dar conducindu-ne   dezinvolt pina la strandul Urmantzi din oras. Acolo  am povestit un pic cu actualul administrator, care a preluat din 2008 incoace  strandul reamenajat de urmasii familiei . Tot acolo a inceput ploaia si o patura cenusie de nori s-a asezat peste defileu.

Povestea interesanta a strandului Urmantzi vine peste timp de la 1870 incoace , cind  groful Lazar  de la Lazarea a cumparat  domeniul si a creat  acest strand  pornind de la un izvor de apa minerala , care exista si astazi  si ale carui proprietati curative antistres au fost analizate acum 200 de ani de un  anume medic  Holbisch, din Innsbruck, mai exact in 1882 .  Rezultatele au situat  izvorul de apa termala a strandului Urmantzi la un nivel comparabil cu baile termale Rudas si  Gelert din Budapesta faimoase tare la  acea vreme. Adica, o apa  bogata  in saruri sodice , calcice,  magneziene si carbogazoase, dupa cum  ne-a explicat administratorul strandului , d-ul Szabo Kalman Zsombor din Toplita si sta scris la intrarea in strand . Inca de atunci , de la 1870 , bazinul era acoperit  iar zonele de scaldat ale bazinului pentru barbati  si femei erau despatite printr-un paravan de lemn. In 1884 existau si opt vestiare din lemn , fiecare de marimea unei camere. La inceputul secolului XX,  mlastina din jurul izvorului a fost asanata si amenajata ca parc, teren de tenis si sere.

Va dati seama ce bine o duceau toplitenii inca de la 1800 ?  Piscina acoperita , tenis de cimp , sere , vestiare , bazin e cu apa minerala  la temperatura  constanta de 26,2  de grade Celsius… .  Intotdeauna am stiut eu ca e ceva special cu zona aceasta a Muresului superior…  .  De doua ori pe saptamina in complexul strandului Urmantzi cinta  cite o fanfara, asa ca nu –i de mirare ca oamenii se vindecau de cataruri cronice ale stomacului, cailor urinare , aparatului respirator, diminuind neplacerile si simptomele, reglind scaunul . Sub forma de bai apele minerale aveau effect calmant si intaritor mai ales la indivizi nervosi  si surmenati , cum recomanda medical calauza si prospectorul statiunii balneoclimaterice din Toplita,  in anul de gratie 1934.

CLICK pentru galeria foto !

Si uite asa, am ajuns noi cei din  caravana  BICI RTM 2012, sa ne adapostim de ploaie la strandul Urmantzi din Toplita si sa ne  dregem cu o cana de apa minerala  naturala din izvorul strandului  dar si cu niste cuiburi  de viespi , colacei  proaspat scoasi  din cuptor de matusa lui Kerestes Zsombor, tgmuresean  care pedaleaza cu noi de peste 10 ani de zile in acesta caravana.  Zsombor  reprezinta ONG-ul  Pro Biciclo Urbo dinTg.Mures , organizatie  non-profit  care crede in mersul pe bicicleta la Tg.Mures pentru o viata mai  buna.

In timp  ce scriu s-a asternut noaptea de vara timpurie  peste defileul Muresului superior , aici la Rastolita , iar aerul inmiresmat de liliac  si meri in floare nu te lasa sa intri  in camera de la pensiunea Calimani a domnului Liviu Oltean. Si totusi , mai avem doua zile de pedalat pina la Tg.Mures, maine vreo 70 de km , via Reghin-Eremitu  si pina la Cimpu Cetatii, asa ca somnul cel bun se cere . Ploaia de astazi a curatat aerul , iar mirosul de rasina de brad iti umple plaminii  elimind tot stresul , daca ai avut vreunul … .

Noapte buna Transilvanie ! , visul dintre paduri !

Radu Florea de Rastolita ,  iremediabil  ambetat de munte   la  9 mai , ora 23, 25 de minute

Impresii Radu Florea din ziua a sasea a Caravanei BICI RTM 2012

A fost si etapa a sasea a celei de-a 12-a editii a caravanei RTM pe biciclete. Zi de marti cind se spune, nu e bine sa te pui pe drum. Noi insa, echipa RTM , am facut cam 70 de km de la Ciumani prin Ditrau- pasul Csengeler- Tengeler pe romaneste, la confluenta masivelor muntoase ale Hasmasului, Calimanilor cu Muntii Bistritei, cu prelungire in zona Neamtului spre est-nordest.

Un traseu superb, dominat de largi deschideri ale platourilor de pe la 1000 de metri altitudine, brazdate de padure retezata sau aflata in diverse etape de impadurire. Nici nu ma mir la ce trafic de masa lemnoasa bruta am intilnit pe portiunea Tulghes-Borsec a DN 12.

Pina acolo insa din pasul cu pricina, Tengheler, am coborit mai mult d e doua ore , pe un drum forestier destul de anevoios, care continua asfaltul interrupt in urcusul din Ditrau. Inclinarea nu a pus probleme , in schimb iminenta ploii din niste nori negri de suparare si denivelarile produse de utilajele care incarcau bustenii si ii transportau la sosea, mi-au consumat rezervele de energie dobindite la masa asternuta la iarba verde de localnicii din Ditrau, organizati ca si anul trecut de responsabilul evenimentelor culturale din comuna, de domnul Biro Andras . Tot ca si anul trecut, delegatia Ditraului ne-a intimpinat cu steagul secuiesc al comunei, pe biciclete si intr-un car de reportaj priceput improvizat cu boxe pe capota masinii , laptop, pupitru de sunet si mirofoane cordless, dotari ce ne-au lasat masca. Un promo incropit din secvente sonore al emisiunilor postului in limba maghiara aratau cit de mult se traieste in zona cu RTM. Emisiune cu public in toata regula, numai ca publicul eram noi, radiofonistii. Interesanta rasturnare de situatie…!?

Chiar daca nu la scara celor din Ditrau , dincolo de pasul Tingheler , cei dinTulghes ne asteptau in fata primariei, primarul si viceprimarul localitatii impreuna cu doamnele de la biblioteca si muzeul satului. O interesanta expunere a costumelor si uneltelor proprii gospodariilor traditionale din Tulghes de sute de ani vechime , am intilnit la acest muzeu cu un spatiu devenit neincapator , la fel ca si a documentelor de stare civila si de absolvire a scoalei cu calificative inclusiv pentru pentru studiul limbilor romana , maghiara si germane, de la 1870, din Transilvania .

La confluenta Ardealului de centru cu Tara Dornelor si cu Bistrita , a muntilor Calimani cu cei ai Harghitei , tulghesenii poarta amprenta inconfundabila a unei localitati de munte , oameni pentru care caracterul conteaza inainte de limba vorbita . Si daca te simt ca esti pe aceeasi frecventa iti pun si inima pe masa.

Bucuros de experientele zilei , in diversitatea lor etnic inconfundabila dar si sub umbrela unui spirit multicultural care se rafineaza continuu in aerul tare al muntelui si in fata greutatilor pe care aceasta viata le presupune, dau save la inca o pagina de viata colorata din editia a 12-a caravanei RTM pe bicilete.

Ce bine e citeodata sa nu stii chiar totul despre traseul zilei …dar sa-I faci fata …!?

Radu Florea , tinar si nelinistit , cu ochii cazuti pe notebook, la pensiunea Agnes a domnului Peterfi Botond din Borsec . Am scris …, n-am dat cu parul … la 8 mai, ora 23, 34 …ca iar e noapte scurta… .

CLICK pentru galeria foto !

———————————————————————————————————————

Caravana Bicicleta – Ziua a şasea, 8 mai

Punct si de la capăt in Caravana Bicicleta RTM.

Punct la Borsec, asta seara destul de tarziu, pentru ca traseul de astazi a fost presarat cu foarte multe surprise. Intr-atat de multe, incat nu mai stiu daca au fost astazi, ieri sau alaltaieri… Un alt capăt, dimineaţă către Răstoliţa, jud. Mureş .

Imi adun fortele sa le insir pe hartie…aici online. Hârtia s-a udat puţin din cauza unei ploi zdravene la Tulgheş.   Ajung un picuţ mai târziu la Tulghes, am multe poveşti pline de miez de aici…

Am incheiat a şasea zi la Borsec, Harghita, după mai bine de 70 de kilometri. Ultima provocare pentru mine  a fost urcuşul abrupt pînă la pensiunea lui Peterffy Botond, unde ne vom odihni. Eram pe punctul de a abandona ideea de a urca pe bicicletă. În fine, am reuşit, mă declar  mulţumită de mine şi de bicicleta mea

Suntem în oraşul apelor minerale, dar şi al pârtiilor de ski. Iubitorii acestui sport ştiu deja că aici au fost amenajate două pârtii cu tot dichisul. Au ceva din specificul pârtiilor amenajate în Alpi, şi mă gândesc în primul rând la oamenii frumoşi şi civilizaţi care aleg  aceste pârtii.

Borsecul renaşte pe zi ce trece, se construieşte mult şi modern, se reconstruiesc şi reabilitează din temelii vechile vile din staţiune. Vremea s-a răcit serios la sfârşitul zilei, scoatem hainele mai groase din bagaje.

Ziua de astăzi a fost extreme de plină. Mi-ar plăcea să surprind repede în cuvinte tot ce am văzut şi simţit pe traseu. Prima oprire serioasă o facem la Ditrău. Oamenii locului fac din trecerea Caravanei RTM o sărbătoare locală în fiecare an. Sunt dotaţi cu un ministudio de radio, de unde difuzează fragmente din emisiunile RTM. Sunt foarte veseli,  ne ştie tot satul, ne conduc până ieşim din zona Ditrău, în Pasul Ţengheler.

O apucăm apoi la vale pe un drum forestier pe care oamenii şi l-ar dori asfaltat cât mai curând. Astfel ar scăpa de zeci de kilometri pe care sunt nevoiţi să-i facă în plus , dintr-o localitate în alta. Ne ameninţă ploaia în câteva rânduri, tot nu scăpăm în cele din urmă…

Ne oprim pentru fotografii, sunt zone minunate de munte, cu păduri de foioase, cu parfum de răşină, dar şi cu zgomote de drujbă, pe ici pe colo, cu utilaje grele care duc lemnul la vale.

Mă surprind, tot admirând natura, că sunt cam singură pe drum, colegii mei erau fie în faţă, fie rămaşi în urmă, la mare distanţă, şi îmi amintesc de urşii care coboară până în sate şi bagă spaima în oameni. Opresc şi aştept să se apropie şi alţi colegi. Urma să aflu de la primarul din Tulgheş că nu au mai fost necazuri cu urşii în ultima perioadă.

La Tulgheş îmi doream foarte mult să ajung din nou, după 21 ani, când am lucrat aici, împreună cu ai mei colegi de la secţia de Sociologie a UBB din Cluj Napoca, la un studiu, o monografie a acestei zone. Şi am ajuns cu bicicleta!

Ne aşeptau câţiva copii cu bicicletele în capătul satului,iar la micul Muzeu Etnografic ne aşteptau doamnele Otilia Bârsan şi Lăcrămioara Pop, cu sufletele deschise şi foarte curioase şi încântate să ne cunoască. Era şi primarul şi vicele.

Ne-au pus la masă, bucate proaspete, apetisante, gustăm din prima urdă din acest sezon şi ne lingem pe degete…

Pornim discuţii lungi, dna Otilia îşi aminteşte de  echipa de studenţi de la Cluj, de acum vreo 20 de ani. Ne şi ajutase în munca noastră de teren, entuziasmaţi nevoie mare de ceea ce înseamnă sociologia.

Doamnele îmi explică exact unde ne aflăm din punct de vedere geografic, îşi iubesc enorm localitatea, aici suntem oameni serioşi, harnici, ospitalieri.

Aici veţi găsi un reportaj în care veţi putea afla ce munţi şi văi înconjoară această mirifică parte de nord a Harghitei, la graniţa cu Moldova!

Cel mai în vârstă om din Tulgheş are 104 ani! Mulţi înainte cu sănătate, din partea Radio Tg. Mureş.

Surpriza cea mai mare a venit când l-am cunoscut pe americanul devenit tulgheşean, Matt Paulson, şi care le predă copiilor din Tulgheş limba engleză. Minunat om, vorbeşte perfect româneşte, iubeşte Tulgheşul, Ardealul şi România, a învăţat să facă sarmale, a îmbrăcat portul popular din Maramureş şi a călătorit cât nu au reuşit să o facă mulţi dintre noi, probabil.

Intrăm în direct la pincipalul Jurnal al zilei, cu Vlad şi Corina, Matt are pregătită şi o glumiţă despre ardeleni: cum latră câinele în Ardeal?  NO haaaam!:)

Ascultaţi aici un interviu realizat cu Matt Paulson:

Lăsăm Tulgheşul şi oamenii lui frumoşi în urmă, mai avem drum lung de parcurs.  Atâta energie am căpătat după vizita la Tulgheş, încât m-am trezit că sunt în faţa colegilor mei de Caravană, într-un “sprint de zile mari”, care m-a surprins pînă şi pe mine,trebuie să recunosc!

Suntem veseli toţi, avem un tonus de invidiat, râd cu poftă la toate glumele.

Vă las, pornim dimineaţă către Răstoliţa, eu vă salut, cu drag, din Caravană. Îi dau timp de odihnă bicicletei pentru o bună bucată de vreme…

Cu prietenie,

Gabriela Pîncă

Impresii de caravana in ziua a cincea , luni 7 mai 2012

A cincea zi a turului RTM pe biciclete prin Transilvania a pornit de la Sincraeni-Ciuc . Dupa 11 km si nici o jumatate de ora am avut o prima vizita la Muzeul secuiesc al Ciucului, fosta cetate Miko din perioada dominatiei austro-ungare. Muzeul se afla intr-un amplu proces de restaurare a salilor, fatadei dar si a curtii interioare.
Redeschiderea e programata pentru 18 mai , cu o expozitie in noul concept de muzeu viu , a vietii din vremea cind acolo era garnizoana austriaca. Salile au in pregatire un program finantat de guvernul Romaniei in colaborare cu partea ungara , prin care se va revitalize memoria timpurilor trecute , intre care si o fintina redescoperita in subteran la mai mult de 10 metri adincime care va fi prezentata pe amplasamentul functional de acum citeva sute de ani.
Fosta bucatarie a garnizoanei si sala de arme sunt restaurate pastrind amprenta originala revitalizata prin proiectii digitale de filme documentare in genul canalelor de profil Viasat History.

Va fi interesant de vizitat acest proiect expositional la lansare . Caravana BICI RTM 2012 si-a vazut apoi de drum , cum ii sade bine calatorului, dar cu norii-n spate toata ziulica , pina la destinatia finala a zilei , comuna , Ciumani, pensiunea Borotyan .Totusi am scapat de ploaie si in a cincea zi. Era o cabana-motel de lemn cu toate utilitatile unei cazari de turism autorizat, cu mult bun gust si functionalitate cu ferestre mari vitrate care se deschideau catre pirtia de schi din Ciumani si catre depresiunea Gheorghenilor. Nu intimplator, dulgherilor din Ciumani li s-a dus faima in lumea celor care isi doresc si construiesc o casa. Sa revin la traseul zilei.
Pina aici insa, obositi si prafuiti am urcat , gratie aportului caloric al prajiturilor doamnei Lakatos din Sincraieni Ciuc si al snitelelor de porc puse la pachet dupa pomana de la mormintul sotului, pina in Izvorul Muresului pe un DN 12 reabilitat la standardele de E 578, asfaltat si cu marcaje vizuale din belsug, dar la care inca se lucreaza. Asta nu ne-a impiedicat sa prindem o medie orara de sprint chiar pina la 27-30 de km pe ora. A fost un traseu de viteza captivant pe un drum nou-nout ca lacrima.

Placut surprins , am constatat ca in pofida traficului greu, multi soferi de TIR ne-au salutat din mers ca si soferii de autoturisme mai ales cu numar de Harghita, protejandu-ne in trafic . Le multumim de la aceasta adresa.
Tot la capitolul multumirilor avem unele si pentru ca ne-am bucurat de compania lui Csala Jozsef din Ciumani care ne-a intimpinat acum trei zile de pe cursiera lui profi inca de pe dealul Sinpaulului de la Homorod pina in asta seara , cind la el in curtea casei, ne-a omenit cu un pahar si ceva de dulce ca sa nu ne scada glicemia inainte de cazare…!
Il mai asteptam in caravana si la anul care vine . Miine, marti, 8 mai ne asteapta inca o zi captivanta, prin parcursul montan din zona Tulghes–Borsec , dar si mai inainte la Ditrau , Harghita, unde anul trecut am fost plimbati prin tot satul cu sunet de fanfare si drapele secuiesti ca sa moara vecinii de ciuda ca RTM a fost la …Ditro….cum se pronunta ungureste… .

Imbatabili oamenii si la capitolul brinzoici cu urda si marar , aburinde, abia scoase din cuptor de tanti-le din comuna . Asteptam cu interes intilnirea cu domniile lor.
Vom urca primii cinci km ai zilei de marti, 8 mai, apoi vom cobori alti 20 prin pasul Csengeler , pina la Tulghes si apoi din nou in urcus pina in Borsec la pensiunea lui Peterfy Botond, tgmuresean de-al nostru cu suflet in revigorarea statiunii , mai ales de cind cu pirtiade schi nou amenajata cu nocturna. Toata lumea e in forma si buna dispozitie iar traseul incitant ne provoaca la drum si la noi povesti despre Transilvania si oamenii ei frumosi !

CLICK pentru galeria foto !

SA DORMITI BINE …R.Florea din virful patului de reporter biciclist dupa o cina secuiasca cu multa inspiratie la scris….dar cu Duracell-ul pe gol…somn usor !!!
R.Florea de la Borostyan Panzio din Ciumani, la 7 mai ora 23,00

———————————————————————————————————————————

Caravana Bicicleta – Ziua a cincea, luni – 7 mai

Veşti din Caravană… Lucrurile merg cât se poate de bine, bicicletele sunt deja setate pentru traseul stabilit de acasă, nu ne rămâne decât să ne punem în mişcare şi să ne bucurăm de fiecare aşezare pe care o străbatem, de fiecare ascultător fidel ce ne taie calea şi ne oferă un pahar de apă rece în miezul unei zile călduroase.
Stau şi mă socotesc pe unde ne-au purtat astăzi bicicletele?! De la Sâncrăieni am pornit la ora stabilită, după un telefon dat triplului campion mondial la paraciclism, vicecampion olimpic la Beijing în 2008, Eduard Novak, originar din Miercurea Ciuc. Sunt o norocoasă: Eduard acceptă imediat un interviu pentru Radio Tg.Mureş, mai ales că mâine, 8 mai, îşi face bagajele şi pleacă în Polonia, la o competiţie internaţională de ciclism, apoi pleacă în Grecia, la o altă competiţie. Eduard are 50 de zile de pregătire pentru cel mai aşteptat eveniment: Jocurile Olimpice de vară de la Londra, de unde îşi doreşte din toată inima să se întoarcă cu 2 medalii de aur. Le merită, a muncit mult pentru ele şi se simte foarte bine pregătit pentru competiţia supremă: aurul olimpic.

Locul de întâlnire stabilit – Cetatea Miko din Miercurea Ciuc, la ora 11. Foarte punctual, Eduard are răspunsuri foarte clare la toate întrebările, vorbeşte deschis despre accidentul din 1996 de la Luduş, petrecut în timp ce se deplasa la o cursă de patinaj viteză în Italia. După perioade de deznădejde a luat totul de la capăt, de data aceasta cu paraciclismul, pe principiul simplu „Totul sau nimic”.
ŞI A REUŞIT!
Cei trei copii ai săi sunt foarte mândri de el, Eduard îşi doreşte ca şi ei să facă sport şi să fie orientaţi către performanţă.
Vă invit să ascultaţi în curând o Carte de identitate Eduard Novak la Radio Tg. Mureş. Pînă atunci vă propun o secvenţă din acest dialog foarte agreabil, dar şi câteva fotografii.

Ne despărţim de Eduard şi pornim către Ciceu, Siculeni. Se lucrează la marcajele rutiere, DN 12, E 578 arată ca un drum european modern, care îi mulţumeşte foarte mult pe localnicii din zonă. Speră ca turiştii să le calce mai mult pragul de acum încolo.
La Siculeni, avem un mare STOP, din partea unui ascultător care ne aştepta de câteva ore bune la drumul mare, doar pentru a ne cunoaşte şi a ne oferi un pahar cu apă rece. Trecem şi de Mădăraş, iar Csany Laszlo, fost salvamontist, face o scurtă descriere a geografiei locului: în partea stângă Vârful Harghita Mădăraş, în faţa noastră Hăşmaşul Mare şi Piatra Singuratică, scăldate de razele soarelui, în ciuda norilor cenuşii încolonaţi pentru o ploaie zdravănă.

Pe când eram la Cârţa,ne pregătiserăm cu toţii pelerinele de ploaie dar ne-am speriat degeaba. Intrăm din nou pe drumul european, pe care să te tot duci cât vezi cu ochii, trecem de Sândominic, luăm o pauză de prăjitură sau de şniţel, după pofta fiecăruia, şi ne pregătim de un urcuş pînă la Izvoru Mureşului. Prea ocupată să privesc în jur la tot ce se desfăşura sub ochii mei, urcuşul mi se pare foarte accesibil. Recompensa de la capătul urcuşului – o ciorbă ţărănească cu tarhon , la restaurantul lui Szabo Sandor, un vechi prieten al Caravanei RTM.

Trecem şi de Mănăstirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la Izvor, apoi şi de Voşlobeni, unde se află şi o carieră de dolomită, şi ne trezim la Valea Strâmbă înconjuraţi de munţi. Iau aminte la ce spun colegii mei umblaţi pe munte: acolo e pasul Liban, în spate e Bucinul, dincolo sunt Călimanii…
Destul de târziu intrăm în Ciumani şi, în fine, am ocazia să văd, chiar şi de la mare distanţă, pârtia de ski.

Cina mi-a fost o mămăligă cu brânză de burduf şi o porţie uriaşă de găluşte Somloy. Mâine, 8 mai, avem parte de o etapă mai lungă prin Lăzarea, Ditrău, Tulgheş , Borsec, în total peste 70 de km.
Să ne auzim cu bine!
Cu prietenie,
Gabriela Pîncă

Impresii Caravana  BICI RTM 2012 , ziua a patra

Duminica, 6 mai, pe  traseul Baile Homorod-Vlahita- pasul Harghita – M.Ciuc- Sincraieni Ciuc , un total de aprox. 50km . Am marcat si cea de-a patra zi. Superba cu soare perfect , intr-un peisaj de altitudine la circa 900 de metri , alternind urcusuri cu coboriri usoare care iti potentau ritmul cu  inertia si viteza de la coborire pina la jumatatea urcusului urmator.
Linistea peisajului din Muntii Harghitei era punctata din cind in cind de cite un motociclist furios,  care isi exhiba caii putere de sub saua motorului,  ca sa nu uitam ca traim in era motorizatelor.
Dupa  coborirea de 17 km pina in M.Ciuc  pe DN 12, ne-am oprit  la 11 km in afara municipiului resedinta de judet, taman  in leaganul apelor minerale marca Perla Harghitei , din  comuna Sincraieni-Ciuc.

De la viata la moarte si inapoi – cum scriam ieri inspirat  de clopotele din Martinis , comuna Sinicolau – ne-am recules in asfintitul zilei,  la mormintul lui Lakatos Gabor, cel mai ospitalier ascultator RTM, prea repede plecat dintre noi in toamna trecuta.

Din 2000 incoace nu a fost editie in care casa domnului Lakatos Gabor din Sincraieni-Ciuc sa nu fie deschisa caravanei Bicicleta RTM . Cu radioul pe frigider, indiferent de ce ora a zilei era, RTM facea parte din casa si din familia lui.

Venind dinspre Vlahita sau in sens invers dinspre Tusnad-bai, pe acelasi intens circulat DN 12, doamna Lakatos ne astepta intotdeauna cu masa pusa  si la drumul mare . Meniu de nunta : ciorba gulas secuiesc, sarmale, piure cartofi cu friptura de porc -  atita  cit in exces dauneaza grav sanatatii – Kurtos colac sau gogosi de casa , prajituri incarcate de creme – toate adevarate bombe calorice , dar pe cit de binevenite dupa dogoarea si solicitarile zilei pe bicicleta. Scump la vorba dar nu si la gesturi de bine, domnul Lakatus ne ospata conform traditiei secuilor , ca sa nu spunem ca am trecut pe la ei prin Sincraieni-Ciuc si am plecat infometati de acolo . Si el in schimb,  nu  dorea  decit sa fie mai aproape de omul dindaratul vocii de la microfon .

Ca si  in Covasna , programele RTM se asculta de dimineata pina seara, indifferent ca sunt in romana , maghiara sau germana. Lakatos Gabor a trecut de la cele pamintesti la cer intre  cei buni si de acolo ne-a vazut ieri dupa-masa in auriul stins al soarelui asfintit , inca o data in vizita la el, strinsi linga  piatra  lui funerara .

A trait numai 63 de ani . Pe ultimii 11 , spunea nevasta lui, asteptind  ca urmatoarea editie a  caravanei  BICI RTM sa ii calce pragul casei si al magazinului sau de la tara. Asa s-a priceput el si familia lui sa ne arate ca ne pretuieste si crede in RTM si oamenii de acolo.

Un radio de cuvint.

Radu Florea, dupa  a patra zi incheiata la Sincraieni-Ciuc , Harghita,  pe la zece seara,  dupa ce s-a asezat fiecare la  patul lui in Casa de oaspeti a primariei.

CLICK pentru galeria foto !

————————————————————————————————————————————–

Caravana Bicicleta – ziua a patra -  duminica – 6 mai

Sa fi trecut deja 4 zile din Caravana Bicicleta RTM!? Duminica noastra libera a insemnat ceva mai putini kilometri, insa nu si cei mai usori de pana acum. Pornita de la Homorod ceva mai tarziu decat de obicei,  pe la orele amiezii, echipa RTM  a mai incheiat o etapa, duminica seara, la Sancraieni, Harghita. Inainte de a pleca la drum, „Centrul de presa ad hoc” i-a dat Cezarului ce-i al Cezarului si, pe modelul amintit, i-a dat Facebook-ului ce-i apartine. Asa ca,  dati like, dragilor, pentru bicicletele noastre.

Maestrii de ceremonii IT, Ioan Tatar si Borbely Zoli. Asa ca datorita lor, cei care ne urmaresc online pot simti adevaratul spirit al Caravanei Bicicleta.

Traseul nostru de astazi a fost spectaculos: pe DN 13 A, pe drumul catre Miercurea Ciuc, ai parte de niste peisaje care te fac sa uiti ca esti in urcare si ca nu iti ajunge aerul din cauza efortului. Intre mental si fizic se instaleaza, fara sa iti dai seama, un echilibru perfect. Uit de sedentarismul din timpul anului, de sarmalele de sambata seara de la Baile Homorod, de soarele fierbinte si insistent. Trecem de Capalnita, ajungem la Vlahita, intram la strandul cu apa termala, doar pentru fotografii si un suc rece, si pornim mai departe. Iar la vale, iar la deal. Daca-i musai, cu placere , zic. Mai un sfat colegial despre schimbatul vitezei, mai cate o incurajare ca ajungem indata in varf…si asa trec 40 de kilometri.

De departe, cea mai placuta parte a traseului de astazi a fost coborarea de la Baile Harghita pina la Miercurea Ciuc.

Suntem gazduiti la Casa de oaspeti a Primariei din Sancraieni, oamenii sunt foarte primitori, iar cina din cale afara de gustoasa: gulas picant, dar nu foarte picant , cotlet si cartofi cu un “parfum” usor de usturoi. O fi avand multe calorii asa o cina!?

Si inca ceva, micuta Eszter, de un an si 4 luni, ne-a insotit si astazi impreuna cu Tulit Zsombor, tatal alpinist din Covasna, mult prea obisnuit cu testele de rezistenta fizica.

Luni, in cea de-a cincea zi, vom strabate 65 de km prin  Miercurea Ciuc, Ciceu, Izvorul Muresului, Voslobeni, iar pina seara vom fi la Ciumani.

Va las cu bine, pina atunci ne auzim la Jurnalul regional al diminetii, la ora 8, iar de la 10, in emisiunea De zece ori Romania, transmisa in reteaua Radio Romania Regional.

Cu prietenie,
Gabriela Pinca

S-a incheiat si ziua a treia a Caravanei BICI RTM 2012.

Trei catarari care au devenit patru pina la finalul zilei pornite de la Virghis prin Ocland, la limita dintre judetele Covasna si Harghita , apoi prin satele Sinpaul-Satu Mare –Feliceni pina la Od. Secuiesc unde am avut intilniri cu biciclisti simpatizanti si cu reprezentantul sponsorului – al lantului  de magazine Merkur din Od. Secuiesc -  directorul de marketing, Gonczi Dezso, cu care s-a convenit de principiu continuarea parteneriatului cu tura de biciclete 2013.

Sa traiasca si sa mai dea , pentru ca fara astfel de gesturi , caravana media  RTM nu ar fi ajuns la a 12-a editie. Apoi , cu o halta la cofetaria Mielul de aur,  unde d-na administrator , mare fan RTM , ne-a omenit cu cartofi prajiti cu brinza, am pornit pe ultimul urcus al zilei catre Baile Homorod, prin Satu Mare, circa 10 km de catarare lunga dar cu panta permisiva si cu largi curbe de nivel in care iti reglai suflul pentru urmatorul nivel al urcusului.

Ineditul etapei a fost completarea echipei cu cel mai tinar membru al caravanei , Esther , de numai un an si patru luni , fetita alpinistului covasnean Tulit Zsombor si a sotiei lui , Rusuly Eva. Si nu oricum,  ci intr-un atas profesionist la bicicleta tatalui, dupa toate normele sigurantei rutiere. Fetita e membru cu drepturi depline in excursiile alpinistului covasnean  inca de la sase luni de viata , iarna instalata fiind comfortabil in rucsacul lui Zsombor pentru schiul de tura , cum i-am si  intilnit dealtfel in martie  la schi la  Bogdan , in zona Bucin, din Muntii Harghitei . Insolita provocare s-a dovedit a fi un  veritabil antrenament mai ales la portiunile de urcus intrucit  sarcina suplimentara cintarea cit un rucsac de 20 de kg, o  proba  necesara si la indemina aici acasa,  pentru ascensiunile de mare altitudine pe care alpinistul  le face in marile masive muntoase ale lumii. Am facut ceva poze,  poate sunt deja pe site.

La Sinpaul , dupa trecerea din Covasna in Harghita, o intilnire mi-a marcat ziua. Am fost intimpinati de clopotarul satului care ne-a transmis telefonic cu o zi inainte ca vrea sa ne cunoasca. Era amiaza. Soarele stralucea puternic, dar nu era canicula insuportabila din zilele trecute. Plouase cu o noapte inainte. In curtea bisericii , te invaluia linistea si miresmele de iarba cosita nu demult. Clopotarul zise ca acest clopot al satului era special , era din 1922 si ca  avea un sunet aparte , sa stam pina trage el clopotele.  In vecini de curtea bisericii , un arbust masiv de liliac in floare se revarsa peste gardul unei casute darapanate al carui albastru degradat de vremuri si saracie ma duceau in memorie, la albastrul de Voronet.

Si pentru ca era ora amiezii , clopotarul incepu sa  traga normal ,  clopotul. Patina timpului si dangatul ritmic de clopot peste sat te chemau la meditatie. La acceptarea ritmului vietii in cadenta naturii. Nastere, viata, moarte, nastere, nunta, botez, viata si moarte  iarasi.

Era ying-yangul ardelean in desfasurare.

Dangatul clopotului este  pentru satul transilvan , punctatorul ritmului vital, al defasurarii cosmice  a  zilelor, lunilor, anotimpurilor, anilor, intr-o succesiune in care viata si moartea sunt doar faze ale aceluiasi ciclu etern. Totul e firesc acolo, in ritmul omului de la tara. Satul transilvan nu exista fara clopot si clopotarul sau. Poate nu intimplator in satul urmator , am dat peste o nunta la drumul mare. In Satu-Mare, adica Marefalva , in ungureste. O noua viata in doi pornea la drum. Sunt unele chestii facute sa dainuie. Si nu e nevoie  de guverne si de partide  care sa le legitimize. Pe bune, somn usor … .

Consemnat de Radu  Florea , din virful patului de la Lobogo Panzio, Baile Homorod , in 5 mai, pe la 11,00 noaptea …ce bine e sa ai ceva moale sub fund….biciclistii stiu de ce !
Noapte buna, siteule, blogule, cititorule !

CLICK pentru galeria foto !

——————————————————————————————————————————————————

Caravana Bicicleta – ziua a treia, sâmbătă – 5 MAI

O noua zi reusită pentru Caravana noastră. Startul s-a dat la Vârghiş, localitate situata in nordul Bazinului Baraolt, la o altitudine de 500 de metri.

Pornim pe răcoare şi pe deasupra cu nori de ploaie, care s-au şi scuturat timid la prima căţărare de sâmbătă. Prima din cele 3. Îi întreb pe colegii din Caravană dacă urcuşul acesta este mai lung decât cel ce va urma, apoi îi întreb dacă al doilea urcuş este mai lung decât al treilea…De parcă ar avea vreo importanţă! Fiecare porţiune din traseu are farmecul său, iar efortul nostru este dozat pe măsura traseului.

La start s-a aliniat şi micuţa Eszter, fetiţa de un an şi 4 luni a alpinistului covăsnean Tulit Zsombor. Eszter se simtea cel mai bine cand bicicleta se punea in miscare.

Ajungem la Ocland, ne îndreptăm spre Sânpaul de Harghita, tot la deal, şi avem parte de o întâlnire cu localnici veniţi pe biciclete să ne întâmpine. Drumul la vale ne duce către o altă zonă extraordinară, datorită unei rezervaţii naturale în care poposesc păsările călătoare. De jur împrejur sunt întinderi de ape, iar unul dintre lacuri este amenajat pentru pescari cu tot ce-i trebuie pentru a-şi merita numele de loc de agrement. Fiind o zi de weekend, parcarea este plină.
Pe parcurs ni se mai alătură un prieten al Caravanei, venit de la Ciumani.

Facem un popas la Mărtiniş, la Biserica Unitariană. Majoritatea credincioşilor din această zonă sunt unitarieni, îmi spune dl. Dezsi Levente, un localnic care se îngrijea, la acea oră, de curtea Bisericii.

Tot el ne convinge – pe mine, pe Sorin Şchiopu  şi pe Neluţu Tătar , că merită vizitată clopotniţa, ale cărei clopote au sunetul cel mai clar din câte  a auzit vreodată. Cu o uşoară strângere de inimă, urc scările Clopotniţei, destul de şubrezite de vreme.  Într-adevăr, cele două clopote construite in 1922 au o rezonanta aparte, aşa încât deschidem reportofonul pentru un scurt reportaj.

De la Mărtiniş către Odorheiu Secuiesc drumul urcă, din nou, către Feliceni. Este al doilea urcuş serios pe ziua de astăzi, de câţiva kilometri.

Spre seară, ajungem la Băile Homorod, o destinaţie de vacanţă perfectă pentru orice anotimp, foarte plină de turisti în această perioadă, veniţi din toată ţara. Ne refacem fortele la pensiunea Lobogo, chiar la baza partiei de ski cu acelasi nume, ne amintim de zapezile bogate si de frigul napraznic din iarna ce a trecut.

Duminica, ziua a patra din Caravana , se anunta o noua zi calduroasa.

Seara vom ajunge la Sâncraieni Ciuc, cu acelaşi tonus şi cu aceeaşi placere de a cunoaşte oameni şi locuri noi, dar si cu acelasi spirit de echipa care  a facut ca aceasta Caravana sa ajunga la a XII a editie .

Cu prietenie,

Gabriela Pincă

Caravana Bicicleta 2012 , ziua a doua , vineri 4 mai 2012

Sf.Gheorghe – pasul Vadas – Aita Medie – Miclosoara-Baraolt – Virghis.

In ziua a doua a Caravanei Bicicleta 2012 am avut si prima urcare mai dificila. Catarare, cum se spune intre ciclisti . De la iesirea din Sf. Gheorghe am pornit-o pe valea Crisului spre pasul Vadas, pe la aproape 900 de metri altitudine inspre Baraolt, prin satul Aita Medie pe un urcus de drum forestier in panta destul de accentuate, circa 7 km .
O ora buna daca nu si mai mult, am tot urcat prin caldura amiezii tinind marginea umbroasa a traseului. Risipiti dupa suflu, conditie fizica si kg purtate la deal, asteptam sa se iteasca culmea trecatorii la fiecare curba. Praful mult, stirnit de cite o masina cu numar de Cov sau Har ne aducea aminte ca suntem pe un drum public .Urcam singur, undeva intre grupul celor mai buni si restul echipei.
Aerul fierbinte imi usca cerul gurii , respiram simultan pe gura si pe nas, dar cred ca si prin piele . Talpile amortite de presiunea exercitata pe pedala imi obosisera, podul palmelor ardea de strinsoarea ghidonului care controla urcusul pe pietrisul neregulat al drumului. Era, ca de atitea ori in ultimele 11 editii, o competitie cu tine insuti. Ma bucuram ca fizicul se inhama voios la comanda mintii, iar eu cel dinauntrul meu savuram armonia cu natura. Gambele erau una cu angrenajul rotilor dintate , iar lantul bicicletei parea ca trasnmitea miscarea rotilor prin mine undeva deasupra capului in cununa de verde a padurii .
Iata si pasul Vadas, culmea trecatorii.
Am ajuns cu bine sus in culme. Credeam ca am scapat de ce a fost mai greu. Coborirea de inca 10 km pe acelasi drum avea sa fie si mai solicitanta. Trepidatiile bicicletei fara amortizoare pe fata imi zgiltiiau creierul sub casca de protectie. Luat in ansamblu , pentru o masina , drumul era OK dar pentru un biciclist, pietrele si denivelarile iti faceau viata grea. Trebuia sa mai fii atent la colegii de drum , la curbele din fata ta si la cei care virau brusc in timp ce coborirea prinde viteza.
Nu e usor , si totusi ne place asta in echipa. Se simte colegialitatea , spiritul de grup. Colegialitatea se transforma in prietenie. Borbely Zoltan jr si Nelutu Tatar de la compartimentul tehnic sunt priceputi si dotati cu tot retetarul de interventie. Sunt chirurgii biciletelor noastre.
Un lant, o pedala, o pana, spite sau saboti de frina pe toate le stiu inlocui precum tehnicienii de formula unu la boxe. Si astea te lasa cind ti-e lumea mai draga . In panta sau pe ploaie. Csanyi Lacsi fost salvamontist muresean se pricepe sa iti dea safturi despre zona , dozarea efortului , abordarea unei pante la deal sau la vale . Alpinistul covasnean, Tulit Zsombor , de atitea ori cuceritor al celor mai inalte virfuri muntoase ale lumii, se comporta normal ca intr-o echipa de escalada himalayana. Poate mai relaxat decit acolo , dar la fel de colegial in sfaturi si informatii despre regiunea muntoasa a Covasnei si Harghitei . Sufletul caravanei, Kadar Zoltan intretine tonusul general, jaloneaza traseul, tine legatura cu ascultatorii care ne suna de pe traseu si vor sa ne intilneasca. Baroti Joco , administratorul campaniei , omul cu banii si cu logistica , ne tine spatele cu van-ul, are mereu un banc la purtator , sucuri si apa mineral in masina . Noi redactorii – reporteri , aflam, notam si relatam . Consemnam, intre un deal si o vale , ca Transilvania e frumoasa tare si oamenii ei simpli , intilniti la drumul mare , deasemenea. Cimpul verde nou, pigmentat cu papadii si meri in floare te exalta si te integreaza simultan cu ritmurile firesti ale Mamei Natura.
Devii meditativ dar si alert in acelasi timp . Pedalezi ca intr-un perpetuum mobile devenind una cu bicicleta. O simti si ea iti raspunde. Asa au trecut unsprezece editii. Ce bine e sa o prinzi si pe a 12-a !

R.Florea din caravana Bici RTM 2012 , Virghis, Covasna

Click pentru galeria foto !

———————————————————————–

Caravana Bicicleta – Ziua a doua, vineri – 4 mai

Etapa a doua a Caravanei s-a incheiat vineri seara, la Varghis, in jud.Covasna, dupa un traseu cu suisuri si coborasuri anevoioase. Ziua a inceput cat se poate de bine, cu o intalnire de suflet la Colegiul National Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe, cu Stefania Ursica, olimpica internationala la geografie, si cu profesorul Stefaniei, Ioan Raduta. Locurile natale o fac pe Stefania sa spuna raspicat ca nu se putea naste intr-un loc mai frumos ca acesta, iar profesorul Ioan Raduta imi spunea ca daca ar fi avut la varsta Stefaniei cunostintele ei, astazi ar fi fost membru al Academiei Romane.

Aici veti gasi fotografii si un interviu cu cei doi covasneni, care vor reprezenta Romania la faza internationala a olimpiadei internationale de geografie din Germania, in aceasta vara.

Interviu prof. Ioan Raduta

Interviu Stefania

Caravana a pornit apoi spre Arcus, iar popasul nostru la Centrul de Cultura de aici era absolut firesc. Gazduit de un castel construit intre anii 1860 si 1870, Centrul de Cultura de la Arcus are un calendar al manifestarilor culturale foarte bogat: concerte de muzica clasica, tabere ale artistilor plastici, iar in luna iunie evenimentul central este balul de epoca, un bal care face ca acest castel sa prinda viata. Curtea Castelului este un adevarat parc dendrologic, iar vedetele gradinii, in aceste zile, sunt magnoliile de curand inflorite. (vezi foto).
De la Arcus, Caravana a pornit pe Drumul verde, prin Valea Crisului, spre Pasul Vadas, cu un urcus destul de greu, sub un soare fierbinte si fara prea multe zone umbroase, in ciuda faptului ca tot drumul l-am strabatut prin paduri de foioase .
In Pasul Vadas exista si o tabara pentru cercetasi.
Coborarea ne-a dus pina in localitatile Aita Medie, Aita Mare si Miclosoara, unde este si Castelul contelui Kalnoky Tibor, frecvent vizitat de membri ai familiei regale britanice.
Tot vineri, in a doua zi a Caravanei Bicicleta, am facut un popas la Ulmul din Capeni, votat Arborele anului in 2011 in tara noastra. Click pentru galeria foto !
Punctul terminus al calatoriei a fost comuna Varghis, iar sambata dimineata, 5 mai, pornim catre Baile Homorod.

Cu prietenie,
Gabriela Pinca