Moartea Mădălinei Manole şi tot circul mediatic iscat din exploatarea tragediei la televizor readuce pentru nu ştiu cât a oară în prim -plan starea de sinucigaş de fapt , a culturii române . Mă feresc să spun naţie , pentru că o naţiune îşi respectă valorile de patrimoniu , indiferent că sunt cetăţi vechi moarte de sute de ani sau artişti în viaţă .
Altfel naţia , naţiunea nu trece de stadiul de populaţie . Care doar se înumlţeşte , trăieşte şi moare , în plan biologic, animalic . Fără nici un prea plin spiritual de scrijelit pentru eternitate , pe pereţii peşterii în care s-a refugiat omul modern .
Naţiunea e construită , conform DEX, ca stat pe baza unităţii de limbă , teritoriu , viaţă economică şi factură psihică care se manifestă în particulariăţile specifice culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune.
Cu alte cuvinte , dacă de economie nu poate fi vorba că e-n aer de când ne ştim , ceea ce ne salvează şi ne dă identitate pe un teritoriu comun , sunt limba vorbită , cultura şi soarta comună . Dacă limba o vorbim de la mama , încă din faşă , gângurită , bâguită şi mai apoi de mulţi doar lătrată gutural , cel mult onomatopeic , atunci actul de cultură , operele rămase , scrise , vorbite , recitate , cântate , pictate sau sculptate , astea rămân ca să ne definească .
Faptul că de zeci de ani de zile , sistemului economic românesc , cică liber de piaţă , nu-i pasă de un cadru firesc de evoluţie şi protecţie a artistului român , care să nu se mai gândească la pensie , facturi , papa şi benzină mai mult decât la creaţia artistică - chinuit destin şi asta din cauza brumei de talent care-l dfierenţiază de restul lumii – acets fapt a dus în extrem la ultimul gest , pentru unii necugetat , pentru alţii perfect explicabil şi de mare curaj , al încheierii socotelilor cu viaţa pentru artista Mădălina Manole . Drum închis pentru fata cu părul de foc prin showbizul românesc actual , înţesat de fufe şi manelişti .
Şi dacă nu s-ar fi sinucis şi ar fi murit în mizerie , dar decent , precum Gică Petrescu , neobservat ca Ilarion Ciobanu , sărac dar onest ca Ghe Dinică , cu zâmbetu-i ironic persiflând-o pe doamna cu coasa , sau ca Jean Constantin miştocar de când îl ştim, şi tot ar fi prea de ajuns pentru un semnal de alarmă .
Băgarea în aceeaşi ciorbă a impozitării drepturilor de autor , asupra proprietăţii intelecutale , cu activităţile de făcut pixuri şi şururburi , e relevantă pentru batjocura culturii româneşti . Şi asta se răzbună încet şi sigur pe neamul românesc atât de talentat şi degeaba .Ce folos ?!
Pentru că sinuciderea lentă a ceea ce ne caracterizează ca valoare universală - filozofia , cultura , artele - ne trimite încet şi sigur înapoi la stadiul de populaţie de supravieţuire , la ritualul animalic de împerechere pentru perpetuare . Pentru un individ în plus, pentru o gură mai mult de hrănit şi cam atât . O populaţie preocupată doar de ce bagă în gură dimineaţa , la prânz şi seara, ce mai cumpără prin casă şi cu ce ultime rahaturi de firmă se mai înpopoţonează , la botez , nuntă şi înmormântare , toate filmate în direct la televizor . Am zis şi eu , ....n-am dat cu parul !


