Tuesday, March 16 2010

Hai hui prin Liege

Ghidul prin Belgia, în frumoasa emisiune de vineri seara, a fost Laura Fisus, studentă în anul 3 la Facultatea de Limbi moderne aplicate din cadrul Univ. Petru Maior din Tg Mureş. În anul 2008 a primit pentru merite deosebite o bursă Erasmus şi a ales să studieze timp de 3 luni în oraşul belgian, Liege.

A acceptat să ne dezvăluie informaţii interesante despre activităţile tinerilor studenţi şi despre sistemul de învăţământ belgian. A vizitat obiectivele turistice importante al oraşului francofon Liege dar a descoperit şi detalii legate de stilul de viaţă al localnicilor.			
36 de ore a durat călătoria cu autocarul, iar acomodarea a fost uşoară, deoarece atât studenţii, cât şi părinţii acestora au fost foarte ospitalieri: „Soarele chiar dacă nu există propriu zis în Liege, este adus de către localnici”, ne-a mărturisit Laura Fisus.

Liege este un oraş belgian francofon din zona Valonia, capitala provinciei cu acelaşi nume. Este numit „La Cité ardente”, adică oraşul de foc, situându-se la intersecţia de Nord şi de Sud a culturii europene. În trecut, a fost unul dintre cele mai importante centre siderurgice din Europa. În urma decăderii industriei, din a doua jumătate a secolului XX, aceasta s-a diversificat, actualmente fiind prezente companii din industria de construcţii de maşini, industria aero-spaţială, biotehnologie şi industria alimentară, Liège fiind un important centru de producţie de bere şi ciocolată. Datorită trecutului său istoric, oraşul este bogat în vechi monumente laice şi religioase, muzee, locuri de promenadă. În câteva cuvinte, Liège este un vechi centru industrial care se confruntă cu provocarea de a se adapta secolului 21. În Liege se găsesc 5 catedrale ortodoxe pentru români, iar una din emblemele oraşului, pe lângă stadionul echipei Standard Liege, o constituie podurile – Pont Fragnee, decorate cu statuete din aur şi bronz. Mijlocul de transport cel mai uzitat este autobuzul. Un abonament costă 15 euro pe lună pentru studenţi, iar o călătorie 1,5 euro. Există de asemenea posibilitatea achiziţionării unui card de transport cu care beneficiezi de reduceri la teatre, film sau piscine.

Liege este de asemenea şi un important centru educaţional al Belgiei, aici existând peste 42 de mii de studenţi ce frecventează 24 de şcoli. Numai Universitatea din Liege, singură, are 17.000 de studenţi.
În sistemul de învăţământ, accentul cade mai mult pe practică, iar elevii sunt oarecum lăsaţi în pace de profesori. Uniforma nu este obligatorie, tinerii îşi formează singuri stilul de îmbrăcăminte, stilul de viaţă. Mulţi elevi belgieni abordează stilul Emo, sunt primiţi la orele de curs, chiar în stare de ebrietate şi sunt notaţi conform a ceea ce ştiu. 
Toate facultăţile din Belgia se plătesc, nu există facultate de stat, însă toată lumea, atât elevii cât şi părinţii acestora sunt conştienţi de faptul că toate dotările facultăţilor, necesare studiilor, costă, şi sunt de acord cu finanţarea.

Belgienilor, în general, nu prea le place să citească. Sunt mari fani ai distracţiei, puburile şi localurile fiind mai tot timpul pline. Nu sunt risipitori, ar putea fi numiţi chiar zgârciţi, iar în relaţiile familiale se adoptă o atitudine mai rece. Belgia este recunoscută la nivel internaţional pentru specialităţile ei gastronomice. Ciocolata, pralinele, învelite în ciocolată şi berea care numără 600 de feluri, participă fără îndoială la ancorarea imaginii Belgiei în străinătate. Au şi mâncăruri împrumutate de la alte popoare, cum ar fi guiaşul unguresc, însă cele mai „en-vogue” în Liege sunt sanvişurile.

Călătoria prin Liege se încheie aici. Atât am reuşit să aflăm despre acest frumos oraş francofon din regiunea Valonia, Belgia. Dacă ştiţi mai mult, împărtăşiţi cu noi. 
Şi nu uitaţi că a călători este cel mai plăcut mod de a-ţi cheltui timpul şi banii !!

Thursday, February 18 2010

Hai hui prin Londra

Vineri, 12 februarie am călătorit hai hui prin Anglia şi am luat la pas capitala britanică, Londra.

Ghidul nostru a fost Ionuţ Socaciu, care a plecat în Londra printr-un program de studii şi s-a stabilit acolo din vara anului trecut, pentru a lucra. Într-o scurtă vizită acasă, în Tg Mureş, a acceptat să ne spună cum e viaţa în Anglia, şi cât de bine s-a acomodat.

Despre obiectivele turistice importante din Londra am aflat că sunt foarte apropiate unul de celălalt, iar traseul ideal pe care ar putea să-l urmeze orice turist, nu durează mai mult de 2 ore. Traseul ar putea cuprinde: Westminster Abbey, o importantă biserică pentru englezi, casa Parlamentului, care se află la o aruncătură de băţ de biserică, binecunoscutul Big Ben, London Eye, dar şi Waterloo Station, o staţie de trenuri şi metrouri foarte importantă cu un terminal imens.

Ca să te poţi deplasa uşor în Londra trebuie să apelezi fie la metrou sau tren, fie la autobuzele roşii etajate, care fac parte din imaginea capitalei britanice. Transportul din Londra e cel mai scump din Europa, am aflat de la invitatul nostru, de aceeaşi părere fiind şi sud americanii, sau alţi est europeni care au vizitat capitala. Ideal în Londra este să-ţi faci un Oyster Card, adică un paşaport de călătorie electronic, pentru a accesa toate mijloacele de transport, care poate fi comandat chiar de acasă, de pe internet. Londonezii şi-au creat propriul univers pe mijlocul de transport cel mai uzitat, metroul. Citesc, ascultă muzică, şi au chiar o lege nescrisă, o convenţie a călătorului, am putea-o numi: ziarele sunt lăsate pe scaun şi circulă de la un călător la altul, îl iei îl citeşti şi îl laşi acolo. Cele mai abordate subiecte de ziarele londoneze sunt cele mondene. Pentru că nu sunt multe ţările în care se circulă pe partea stângă, englezii, precauţi, s-au asigurat ca toate semafoarele să fie notate, pentru ca turiştii cei mulţi, să nu fie Doamne fereşte, călcaţi de maşini.

Despre londonezi am mai aflat că sunt oameni foarte educaţi, deschişi, zâmbitori, dispuşi să vorbească cu tine despre aproape orice subiect. Însă subiectul lor preferat este vremea. Nu sunt pregătiţi pentru vremea „rea”. Dacă ninge prea mult, traficul se cam blochează. Englezii nu mai au timp să servească ceaiul la ora 5, zilnic, cum spune tradiţia, în fapt ei beau ceai mai tot timpul, de unde şi versurile unui cântec: „I don’t drink coffee, i take tea, my dear”. Tinerii londonezi sunt foarte energici, iubitori de jogging sau de plimbări cu bicicleta, şi au câteva zone special create pentru ei, cum ar fi Campdowne Town, unde se află o multitudine de puburi şi locuri de distracţie.

Dacă ar fi să ne oprim la capitolul culinar, ar fi de amintit săţiosul mic dejun, english breakfast, pe care am putea fără probleme să-l numim marele dejun, apoi fish and chips, cartofi cu peşte la prânz. Englezii au un stil de viaţă sănătos şi sunt foarte deschişi spre cultura gastronomică a altor ţări. În Londra poţi găsi la toate colţurile restaurante cu specific chinezesc, indian sau italian. În apropiere de Liverpool street se află zona Bricklane, unde se găsesc restaurante tip puburi. Poţi bea liniştit o bere sau un ceai, dar poţi servi liniştit şi un platou cu carne şi legume la grătar, sau burgeri foarte buni.

Deşi scumpă, viaţa în Londra e frumoasă, iar poporul britanic este foarte deschis în a-i ajuta pe imigranţi, cărora le oferă posibilitatea de a se realiza profesional, aşa că nu ezitaţi să includeţi capitala Marii Britanii în lista cu destinaţii turistice preferate. Dacă aţi călătorit prin Londra, nu ezitaţi să ne scrieţi cum a fost şi ce ar mai trebui să ştim, recomandările dumneavoastră. Şi nu uitaţi: a călători este cel mai plăcut mod de a-ţi cheltui timpul şi banii !

Thursday, February 11 2010

Hai hui prin Poznan

Săptămâna trecută, vineri, am călătorit pe calea undelor prin Poznan, în Polonia.

Invitatul nostru, Codruţ Gabriel Morariu, a participat la cea de-a 32-a ediţie a Întâlnirii Europene de Iarnă a Tineretului, organizată de comunitatea monahică creştină Taize, şi a acceptat să ne dezvăluie detalii cu privire la desfăşurarea Întâlnirii din 2009 organizată în oraşul polonez Poznan. Tineri din toate ţările Europei, dar şi de pe alte continente vin să participe la întâlniri centrate pe « viaţă interioară şi solidaritate umană ».

Momentele petrecute în familia gazdă din Poznan, l-au făcut pe invitatul nostru să ajungă la concluzia că polonezii sunt oameni foarte ospitalieri, te fac să te simţi ca acasă. I-a asemănat cu familiile din zonele rurale de la noi, care pun pe masă toate bunătăţile din gospodărie. Polonezii sunt implicaţi în tot ce fac şi dau dovadă de mult devotament. Dacă te rătăceşti pe stradă, nu ezita să ceri informaţii localnicilor. Cu siguranţă îţi vor da o mână de ajutor. Pun mare accent pe familie şi pe implicarea în viaţa comunităţii, am mai aflat de la invitatul nostru.

Dacă e să vorbim despre specificul polonez, am aflat că straiele lor populare se aseamănă cu cele din Bucovina noastră, iar cuvinte precum uliţă sau pivniţă sunt împrumutate tot de la polonezi.

Despre oraşul Poznan am putea spune că este un important centru economic, universitar şi cultural, un oraş unde istoria se întâlneşte cu modernismul. Primii domnitori polonezi s-au stabilit aici, în timp ce astăzi, oraşul modern este o metropolă vibrantă, un loc perfect pentru cultură, dar şi pentru afaceri şi divertisment. Numele oraşului vine probabil de la prenumele masculin slav Poznan adică cel cunoscut. Este al 6-lea oraş al Poloniei după suprafaţă, şi are aproximativ 600 de mii de locuitori. În Poznań se află 8 şcoli superioare administrate de stat, incluzând 4 universităţi şi 17 şcoli superioare înfiinţate din iniţiativa unor oameni de ştiinţă. Împreună cu comunele vecine, formează o zonă metropolitană, impunându-se ca putere economică în regiune. În Poznan se regăseşte singurul muzeu de instrumente muzicale din Polonia, fiind unul din cele 3 existente în Europa. Este unicul oraş polonez menţionat în imnul naţional al Poloniei, „Mazurca lui Dąbrowski”.

Dacă vrei să vizitezi cele mai importante obiective turistice ale oraşului ar trebui să începi cu „inima Poloniei”, cum o consideră localnicii, Capela Aurită a Încoronării Regilor, unde se află o copie a sabiei Sf. Petru. Apoi piaţa centrală cu Clădirea Primăriei, în turnul căreia se regăseşte un mecanism special cu o istorie interesantă: 2 căpriţe, care la ora 12 a fiecărei zile, ies şi se ciocnesc cap în cap. Mijloacele de transport cele mai accesibile pentru a ne deplasa de la un obiectiv turistic la altul ar fi autobuzele şi tramvaiele, iar ideal ar fi să achiziţionezi un card turistic de vizitare a oraşului, care include şi reduceri importante la accesul obiectivelor turistice importante. Acesta îl poţi achiziţiona de la un centru de informare turistică din Poznan.

La capitolul specialităţi culinare, printre cele mai vestite preparate ar fi zurek, un fel de borş, apoi pierogi un fel de papanaşi sau colţunaşi, umpluţi fie cu fructe, fie cu carne sau varză şi bineînţeles de amintit ar fi şi ciocolata cu marţipan şi vestita băutură Zubrowka, obţinută din ierburi speciale, pe care le mănâncă bizonii. Pe final, invitatul nostru a descris Polonia, dar totodată şi pe locuitorii din Poznan, în 3 cuvinte: ospitalitate, implicare şi devotament.

Dacă aţi călătorit şi dvs prin Poznan şi aveţi informaţii sau întâmplări interesante, nu ezitaţi, împărtăşiţi bucuria de a călători cu noi.

Monday, February 1 2010

Hai hui prin Lecce

Vineri, 29 ianuarie, ultima ediţie a lunii ianuarie, am călătorit în provincia Lecce, în sudul Italiei.

Domnul profesor Becze Nicolae, împreună cu un grup de elevi de la Colegiul Naţional Unirea din Tg Mureş, au vizitat Italia în repetate rânduri. Colegiul Unirea s-a înfrăţit cu o şcoală din provincia Lecce, iar pe baza unui proiect ce presupune schimburi culturale între elevi, având drept motto „Să învăţăm cunoscându-ne”, atât elevii cât şi profesorii din ambele ţări, au avut ocazia să se cunoască îndeaproape. Invitaţii mei, domnul profesor Becze, împreună cu Alexandra Bucur, elevă în clasa a XII’ a A la Colegiul Unirea, au acceptat să ne dezvăluie impresii, opinii şi detalii cu privire la vizita elevilor români, din 2008, în oraşul Casarano.

Considerat Florenţa sudului, în care predomină casele de piatră construite în stil baroc, Lecce poate fi considerat un oraş care prinde turiştii în mirajul din „tocul cizmei italiene”. Am descoperit că italienii din sud sunt foarte primitori, prietenoşi cu străinii, elevii români fiind foarte bine trataţi în familii italiene, unde au fost cazaţi. Sunt extrem de legaţi de familie, grijulii, plini de căldură sufletească. Italienii din provincia Lecce au umor, înţeleg gluma, ştiu să o aprecieze, şi sunt dispuşi să-ţi sară în ajutor la orice oră. Între ei vorbesc doar în dialect, dar apelează la italiana literară când sunt într-o discuţie cu un străin.

Din punct de vedere turistic, când spui Italia, gândul te poartă imediat la oraşe precum Veneţia, Roma sau Milano, însă puţini cunosc minunatele atracţii turistice din orăşelele mai mici, precum Casarano. Unul din aceste orăşele a primit premiul UNESCO pentru cel mai bine reconstituit oraş medieval; biserici construite în sec. IX, X. În provincia Lecce, de menţionat şi neapărat de vizitat ar fi trei locuri de excepţie:

Grotele Castelane, aflate la 60 km, la sud vest de oraşul Bari; nu sunt cele mai mari din lume, dar cu siguranţă printre cele mai spectaculare. Oraşul Matera este unic în lume, prin construcţia deosebită, excavat vreme de 1000 de ani în grotă. Important de ştiut ar fi că vreme de sute de ani oamenii au făcut aici ceea ce am putea numi inversul arhitecturii. În arhitectură, punem plinul în gol, ei au pus golul în plin. Italienii s-au îngrijit ca acest orăşel, Matera, să intre îm patrimoniul cultural de bunuri ale umanităţii. În extremitatea sudică a Italiei, în localitatea Santa Maria di Leuca există un fenomen optic unic. Dacă te opreşti în dreptul farului, zăreşti o linie dreaptă, care la prima impresie ar părea o conductă. O iluzie optică, care de fapt este locul de întâlnire al Mării Ionice cu Marea Adriatică, iar diferenţele de temperatură şi de salinitate creează acest fenomen optic unic, ce nu trebuie ratat, odată ce ai ajuns în sudul estul peninsulei Italice. La întrebarea, care ar fi cel mai indicat mijloc de transport pentru deplasarea de la un obiectiv turistic la altul am aflat că în Italia trenurile nu sunt scumpe, sunt rapide, însă cel mai indicat mijloc rămâne tot maşina personală. Nu e de circulat cu taxiurile, sunt foarte scumpe!

La capitolul univers culinar, pe lângă sutele de feluri de paste şi pizza, o specialitate care merită amintită şi neapărat încercată dacă ajungeţi în tocul Italiei, este spezzatino di cavallo, adică tocăniţa de cal. Preparată cu vin roşu şi cu o pâine neagră făcută în acest scop, tocăniţa de cal este o specialitate întâlnită doar în această zonă de sud, până la Bari. Mai în nord nu se prepară. Invitaţii mei ne-au mai recomandat să vizităm Academia de la Pizza, un restaurant la ieşirea din Neapole, spre Eboli, unde nu se serveşte altceva decât specialităţi italiene: paste şi pizza. Cât despre cafeaua italiană, se ştie, e cea mai bună din Europa, iar de precizat ar fi că o cafea în sud costă sub un euro, mult mai ieftină decât la Milano sau Veneţia.

Cam atât am reuşit să aflăm despre provincia Lecce. Dacă aţi călătorit şi dvs şi aveţi impresii, sugestii şi sfaturi legate de această minunată zonă italiană, nu ezitaţi să ne scrieţii şi nouă. Dacă nu am vizitat încă Lecce, să nu mai stăm pe gânduri şi să pornim la drum. Nu uitaţi să ascultaţi emisiunea Hai hui prin Europa, în fiecare vineri începând cu orele 18:30, doar la RTM, pentru a afla direct de la invitaţii mei informaţii care vă interesează pe dvs, cei pasionaţi de călătorie, când vă hotărâţi să luaţi la pas frumoasa Europă.

Sunday, January 24 2010

Hai hui prin Croaţia

Vineri, 22 ianuarie am călătorit prin Croaţia. O călătorie imaginară, desigur, pe calea undelor, bazată însă pe informaţii reale, impresii şi opinii venite din partea invitatului Daniel Riţiu.

    Geografic vorbind, Croaţia este o ţară privilegiată. Cu o lungime de coastă la Marea Adriatică de peste 5 mii de km, cu peste 1000 de insule şi insuliţe şi vârfuri muntoase ce răsar din apele mării, Croaţia este una din cele mai complexe destinaţii de vacanţă din Europa. Mare, plaje lungi, munte, insule şi peninsule. Ce ţi-ai putea dori mai mult ?…şi toate la un loc.
    Ghidul nostru în călătoria prin Croaţia, Daniel Riţiu, student al Universităţii Petru Maior din Tg Mureş a vizitat Croaţia prin programul exchange iniţiat de Aiesec şi a lucrat 2 luni ca programator, în oraşul Rijeka, în vara anului trecut. A încercat să descopere cât mai multe din frumuseţile naturale ale ţării, specialităţile culinare, dar şi câteva din manierele şi obiceiurile croaţilor.

Iată cam ce informaţii interesante şi utile, aş spune eu, am aflat despre Croaţia:

    Una din frumuseţile turistice ale acestei ţări este oraşul Rijeka, principalul port al Croaţiei, cu o populaţie cam cât cea a municipiului Tg Mureş. Oraşul construit pe un munte, este împânzit de clădiri vechi cu o arhitectura gotică şi renascentistă, care aduc glorie coastei Adriatice. 
    Medievalul Zagreb, o capitală central-europeană este principala atracţie, alături de litoralul de peste 700 km  care cuprinde coasta Istriei şi Dalmaţiei , cu  staţiuni moderne şi  o pleiada de 1185 de insule,  scăldate de soare şi de ape cristaline. 
    Odată ajunşi în Croaţia bineînţeles nu trebuie să ratăm cea mai populară regiune, parcul naţional Pltvice, aflat pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Lacurile Plitvice, 16 la număr, sunt interconectate de o serie de cascade spectaculoase de o frumuseţe greu de descris în cuvinte.
    Cât despre croaţi, am aflat că sunt punctuali, harnici, prosperul ţării a rezultat din munca lor, deschişi, prietenoşi, nu plâng de grija banilor, însă au o problemă cu guvernul. Nu prea le place de cei de la conducere. Încă nu au venit în România să facă o comparaţie !
    Am încercat să invadăm puţin şi universul culinar al Croaţiei şi am aflat că o mâncare tradiţională ar fi mititeii cu ayvar (zacusca de la noi). În partea de sud oamenii beau  "bevanda" un fel de şpriţ cu vin roşu bogat în miresme, amestecat cu apă, în timp ce locuitorii din nord-vest consumă "gemist", un vin sec amestecat cu apă minerală.
    Am mai aflat că la o petrecere fetele beau bere, iar băieţii consumă vin, total diferit de noi. 
    Şi poate nu ştiaţi, dar, cravata este originară din Croaţia anului 1635 - moda a fost preluată de francezi şi expresia "a la croate" a devenit « cravată ». 
   Cam atât de spre Croaţia. Dacă aţi călătorit şi aţi vizitat această ţară, scrieţi-ne şi nouă tot aţi văzut, băut, mâncat şi vizitat. Că vorba aia «  a călători este cel mai plăcut mod de a-ţi cheltui timpul şi banii! ».

Archives