Cu vreo 6 ani in urmă, de cateva ori pe lună porneam pe teren, împreună cu colega mea Gabi Pîncă, peste dealuri si câmpii. Plecam dis-de-dimineaţă şi ne întorceam după ce se lăsa întunericul. Şi la fiecare interviu ne minunam de ce poveşti superbe puteam da.
Timpul s-a scurs si întamplarea (sau nu) a facut sa ajung să meşteresc Cartea de identitate.
Ei şi de atunci în multe locuri fermecate am ajuns şi oameni minunaţi am mai întâlnit, puţin cunoscuţi, dar de mare valoare pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac. Exploratori, montaniarzi, speologi, meşteri, dresori de cai, artizani, cântăreţi sau medici, ornitologi, designeri sau cascadori din filme, oameni conduşi de pasiune, care trăiesc plăcerea activităţii lor zi de zi.
Oameni care se trezesc dimineaţa recunoscători şi entuziasmaţi şi merg la culcare nerăbdători să înceapă o nouă zi. Când îi ascult, mă umplu de energie , de inspiraţie, preiau din exaltarea lor si uneori văd ce înseamnă viaţa sau cel puţin activitatea neîntinată de ego-ul personal. Spirite libere pentru care nu contează nici imaginea proprie în ochii celorlalţi si nici laudele, valorile materiale sau titlurile pompoase. Veniţi să vă încingeţi pofta de viaţă, ba chiar să vă înflacăraţi alături de noi in Carte de Identitate.  Ema

Carte de identitate este un test al maturităţii mele radiofonice, un spaţiu al frumosului, binelui, energiilor pozitive, experienţelor inedite....
Oamenii cu adevărat valoroşi sunt la tot pasul, locurile extraordinare din Transilvania, asemenea. Nici nu puteam cuprinde cu gândul câte subiecte nemaipomenite îşi aşteptau cuminţi rândul în Carte de identitate.
Îmi amintesc cu drag de prima ediţie! Era în toamna lui 2005, 7 octombrie, o zi cu soare aspru şi frunze deja îngălbenite, când m-am pomenit la Turia, în jud. Covasna, în biroul primarului Daragus Attila, pentru o vreme şi preşedintele ANTREC România.
Aflasem că localnicii din Turia construiseră cea mai înaltă poartă secuiască din lume! Nu e puţin lucru, mi-am zis...Si cine nu e dornic să le împărtăşească şi celorlalţi din bucuria lucrului bine făcut? M-am întors în studio cu 120 de minute de înregistrări, pentru 30 de minute de emisiune. Şi aşa m-am întors mereu, pentru zecile de ediţii Carte de identitate. Fiecare emisiune este ca un examen luat cu brio, fiecare invitat este cu totul şi cu totul special, fiecare secundă dintr-un interviu sau reportaj îmi rămâne în minte pentru multă vreme : aşa s-a întâmplat cu Ecaterina Szabo, campioana olimpică din Zagon, jud. Covasna, pe care am cunoscut-o la ea acasă, sau cu puţinii localnici rămaşi în Jacul Românesc, un sat uitat de lume din jud. Mureş. Sunt doar 2 exemple.
Dar sunt alte zeci de oameni minunaţi, cărora le-am răsfoit, cu drag, adevărata Carte de identitate.
Carte de identitate este plăcerea de a-i face pe ascultători să ajungă în locuri minunate din Transilvania, dar şi să-i «vadă » la radio pe oamenii frumoşi care însufleţesc aceste locuri. Gabi