28 noiembrie este şi ziua în care, acum 100 de ani, se încheie procesul istoric al Unirii Bucovinei cu România
Într-un context european favorabil, după ce Puterile Centrale ies înfrânte din Primul Razboi Mondial şi beneficiind de sprijinul militar acordat de Regele Ferdinand şi de cel moral şi diplomatic al Reginei Maria, membrii Congresului General al Bucovinei votează, la Cernăuţi, în unanimitate, unirea cu România.
Azi, Bucovina s-a declarat oficial una cu România, necondiţionat, sub sceptrul lui Ferdinand I. Un ceas mare!” – scria Regina Maria, în jurnalul său, şi nu uita să îşi amintească: „În urmă cu două luni, eram atât de oprimaţi, eram sclavii unei ţări care nu mai există”. Sorin Iftimi, de la Muzeul Unirii din Iaşi, ne vorbeşte despre contextul istoric.
Moldova aceea istorică, despărţită de atâta vreme, se reface acum, în 1918, în vechile sale hotare istorice, dar evoluţia a fost, se ştie, diferită. Încă din 1775, acest teritoriu de nord al Moldovei intră în componenţa Imperiului Habsburgic. A avut o evoluţie deosebită. Încă de la 1848, românii din Bucovina /../ statutul acesta de ducat al Bucovinei cu administraţie specială, în care românii să fie reprezentaţi prin fruntaşii lor, prin reprezentanţi în Dieta de la Viena. Deci exista în provincie o anumită libertate şi o formă de viaţă politică naţională, recunoscută într-un fel de autorităţi şi mai ales era semnificativ faptul pentru că foarte multă vreme, în acest colţ de ţară români au avut majoritatea.
