Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Aproximativ oameni
Am vrut să scriu un text amuzant azi. Un text care, măcar pentru cele câteva minute în care îl citiţi, să vă ridice moralul, chiar dacă sunt atât de multe motive pentru a fi deprimaţi. Din păcate, muşchiul meu responsabil cu umorul e amorţit. Asta pentru că specia asta umană se apropie din ce în ce mai mult de originile ei animale. Suntem oameni doar la modul aproximativ. Adică suntem bipezi, vorbim articulat (unii dintre noi), avem capacitate creativă ş.a.m.d. Însă, în ceea ce priveşte comportamentul nostru şi atitudinea pe care o abordăm, de cele mai multe ori nu suntem decât nişte dobitoace (cu toate că nu aş vrea să jignesc dobitoacele, unele din ele sunt chiar utile la casa omului).
Deja proverbialii 25 de ani de democraţie au instalat în ţărişoara noastră legea junglei, varianta plagiată. Nu contează peste câte cadavre calci, atâta timp cât ajungi în vârf, iar când ai ajuns acolo, orice regulă, orice principiu pot fi lăsate deoparte. Eşti rege peste restul animalelor şi nimic nu te poate opri să-ţi iei partea leului. Pentru că frica de a nu prinde nici măcar nişte firimituri împiedică restul animalelor să te atace. Asta până nu observă că ai ajuns suficient de răguşit încât răgetul tău să poată fi ignorat. Până atunci, însă, armate de aşa-zişi oameni stau cuminţi, cu capul plecat şi aşteaptă momentul prielnic pentru a te transforma într-un cadavru.
Niciun lider, se poate citi şi şef, nu-şi doreşte în jurul său indivizi cu personalitate, oameni cu coloană vertebrală. Nu se poate aşa ceva. Sistemul nu ar funcţiona. Atunci cei mai maleabil vertebral ajung în faţă, ajung portdrapel al intereselor personale. Interesul general, binele public, deontologia, verticalitatea sunt doar nişte cuvinte scuipate pentru a închide urechile şi minţile celor care se consideră prea slabi pentru a reacţiona. Prea slabi sau prea săraci.
Sanda Viţelar
