Eminescu nu a murit de sifilis
Teoria aceasta, prezentată oficial ani de zile, nu mai rezistă analizelor specialiștilor din prezent. Diagnosticele au trecut de la sifilis la alcoolism, demenţă, sindrom bipolar, ultimul verdict medical arătând că a murit otrăvit cu mercur.
Astăzi, cu prilejul Zilei Culturii naționale, bibliotecara Alina Borz a arătat că cea mai probabilă cauză a morții lui Eminescu este de fapt un caz de malpraxis:
S-a ajuns la concluzia că Eminescu nu a fost bolnav și nu a murit de sifilis. Deși nu trebuia, se pare că el a fost tratat cu mercur. El avea o tulburare bipolară, a fost închis în sanatoriul ”Caritatea” al medicului Șuțu, iar cercetătorii cred că din alte motive, nu din cele ale bolii. Dar, totuși ei au descoperit că suferea de anumite boli mintale nu foarte grave însă agravate de alcoolism și de faptul că fuma foarte mult. În ultima parte a vieții, el a înființat societatea ”Carpații” care lupta pentru aderarea Ardealului la Regat, și se pare că acest lucru a deranjat puterile din jur. Și primul ministru de atunci, Petre Carp, i-a spus lui Maiorescu: ”Scăpați-mă de Eminescu” sau ”Mai opriți-l pe Eminescu”!”
Cei care au studiat cauzele decesului marelui poet au ținut cont de opiniile specialiștilor, precum a profesorului Irinel Popescu, apărute în lucrarea lui Nicolae Constantinescu, ”Bolile lui Eminescu, adevăr şi mistificare”. În document se menționează că la simptomele psihozei maniaco-depresive s-au adăugat cele provocate de administrarea clorurii de mercur, probabila cauză a stopului cardiac, care a și provocat moartea.
Documentele vremii mai consemnează că după moartea din 15 iunie 1889, a doua zi medicii Şuţu şi Petrescu fac formele legale şi pregătesc un raport oficial, din care nu reiese clar cauza morţii poetului. În raport se semnalează doar simptomele unei tulburări psihice, nu şi fizice, iar, la autopsia de la laboratorul Babeş, creierul nu a putut fi studiat, fiind uitat, se spune, de o asistentă pe o fereastră deschisă, unde s-a descompus rapid.
Valeriu Russu
