Eugen Ionescu – Regele Teatrului Absurdului … nu moare
Suflet zbuciumat, mereu în căutarea răspunsurilor,viaţa lui Eugen Ionescu este un adevărat scenariu de film. S-a născut la Slatina, dar a cunoscut paradisul copilăriei în Franţa, alături de familia mamei sale. Ce a urmat?! Dezastru total-divorţul traumatizant al părinţilor şi revenirea forţată în România, pentru început în casa tatălui autoritar. Avea doar 13 ani,iar şocul ruperii de Franţa l-a transformat într-un elev dificil, greu de strunit în renumitul Colegiu Naţional „Sfântul Sava”. Şi totuşi… A venit Bacalaureatul, a venit licenţa. În ’33, avea deja la activ: poezii,articole de critică literară şi cartea de poeme „Elergii pentru fiinţe mici.” Toate în limba română!
Afirmat iniţial în cultura română, simte tot mai mult dorinţa de a se reîntoarce în Franţa. Norocul îi surâde în ’38 şi în ’42, când ia decizia stabilirii definitive în „ţara copilăriei”. Răzbate greu,dar sigur. Teatrul „De La Huchette” îi poartă noroc, pe afiş cu „Lecţia” şi „Cântăreaţa cheală”,iar în ’66 „La Comedie Francaise” îi prezintă piesa „Setea şi foamea” urmată de „Regele moare.” „Regele teatrului absurdului” nu moare, dimpotrivă, este ales membru al Academiei Franceze.
În tot acest răstimp, în România opera lui este pusă la index. S-a încumetat s-o citească totuşi şi ni-l prezintă pe Omul Ionescu directorul Teatrului Karov din Israel -Nicu Nitai.
Întregul text pe această temă îl găsiți pe site-ul eualegromania.ro
Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalităţi din cultură sau ştiinţă care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor. 100 de români care prin creativitate, muncă şi curaj au adus România intre ţările care au imbogăţit cunoaşterea universală.
