Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Generaţia sacrificată
Aud această expresie de când mă ştiu pe lumea asta. În şcoala generală mi s-a introdus această idee în cap, atunci când nu înţelegeam de ce, dacă vreau să urmez o clasă umană, trebuia să dau examen de admitere din matematică. Eram ultima generaţie sacrificată pe altarul examenelor de admitere la liceu înainte de „reformarea” acestora. Apoi, în tot parcursul şcolar şi profesional, am tot auzit-o pe asta cu „generaţia de sacrificiu”. Generaţia mea, născută la începutul anilor 1980, nu este, îmi dau acum bine seama, o generaţie de sacrificiu, nu ne-am sacrificat noi pentru binele celor mulţi. Am fost, însă, sacrificaţi sau, poate mai bine zis, ignoraţi complet şi aruncaţi la gunoi. O generaţie care nu a vrut să plece, a refuzat ideea exilului pentru venituri în euro şi nu în lei, o generaţie care s-a încăpăţânat până la 30 de ani şi ceva să creadă că poate face ceva aici, în ţară, care a crezut că poate schimba ceva, o generaţie bine pregătită, dornică să facă ceva, să schimbe lumea. Visurile şi idealurile acestei generaţii au fost însă în van. Nimeni nu le-a băgat în seamă.
Chiar şi acum, când discursurile oficiale se îndreaptă către cei tineri, cică, vedem atât de bine că toate sunt doar vorbă goală. Şi noi nu mai avem forţa să mergem mai departe, nu în ţara asta, cel puţin. De ce am face-o? De ce ne-am căuta pastile de optimism, de ce ne-am sforţa să ne duce traiul de pe o zi pe alta, când nimeni nu ne apreciază? De ce să nu mergem să trăim liniştiţi într-o ţară cocotieră, cultivând banane? Mulţi au plecat deja, şi-au construit vieţi, nu de huzur, ci normale, pe alte meleaguri. Când vorbesc cu ei, îmi spun cam aceleaşi lucruri. Am o viaţă decentă şi mă simt apreciat pentru ceea ce fac. Nu ne dorim altceva. Nu ne dorim maşini ultimul răcnet, nici zgărzi de aur la gât, nici vile cu piscine şi weekend-uri cu destrăbălări prin cluburi de fiţe. Tot ce ne dorim este să fim respectaţi pentru munca noastră şi să avem un trai decent. Atât şi nimic mai mult.
Sanda Viţelar
