“Lucian Blaga, o frumoasă poveste ardelenească” (Mioara Pop) (1)

Festivalul Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș-Alba a ajuns la ediția cu nr 37! Semn că
se mai pot spune multe despre Blaga, „acasă, la Blaga”, acasă la Lancrăm, acasă la Sebeș -Alba. Începând de astăzi, și până duminică -7 mai, vor completa cartea de oaspeți a festivalului acad. Alexandru Surdu – vicepreşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Eugeniu Nistor din Tg. Mureș, prof. univ. Mircea Popa, poetul Ion Mărginean, scriitorul Zenovie Cârlugea, scriitorul şi jurnalistul Radu Paraschivescu, pictorul Eugen Măcinic, Oana Pellea, Dan Puric. Li se alătură, cu o floare pentru poetul și filosoful misterelor, doamna Mioara Pop: Mă bucur că îl iubiți pe Lucian Blaga. Știu că sună așa „ca-ntr-o poveste”, dar…”Lucian Blaga este o poveste adelenească frumoasă”.

Reporter (Margareta Pușcaș): Este Lucian Blaga o poveste ardelenească? O frumoasă poveste românească ardelenească, doamnă Mioara Pop?

Cu siguranță. Noi trăim în această poveste de ani de zile, o ducem mai departe, o povestim, o rânduim în fiecare an, în fiecare ediție a Festivalului “Lucian Blaga” în așa fel încât să ne bucurăm cu toții de ea. Lucian Blaga a scris-o, iar noi o citim cu sfințenie în fiecare an. Un Festival de poezie (că așa a început, ca un festival de poezie) este un act de mare perseverență, în ideea că trebuie (poate nu e cuvântul potrivit), trebuie răspândită opera lui Blaga. Știu, o să îmi spuneți: „Toată lumea a auzit de Blaga”. A auzit dar nu știu câți citesc Blaga! Eu mă învârt între cititorii noștri, printer cărțile lui Blaga și alături de cei care scriu despre el. Mă întreb, în afară de cei care scriu, câți am avut răgazul și de câte ori într-un an- doi-trei, am deschis o carte de Blaga s-o citim?! Visul meu este să mă așez la un colț de parc, de stradă, la o răspântie, să deschid cartea și să-i rog petrecători să citească Blaga. I-aș mai întreba simplu „Ați citit anul acesta (astăzi, ieri) o poezie? De când nu ați mai citit o poezie?”. Cred că ar fi un omagiu adus operei lui Blaga. Nu să îl coborâm neapărat în stradă, la modul acela vulgar, ci să îl apropiem de suflet.”

Reporter: Festivalul “Lucian Blaga” de la Sebeș a însemnat, de-a lungul anilor, și foarte multe cărți; cărți în limba română, dar și multe traduceri, nu?

Foarte multe traduceri! E extraordinar! Blaga trebuie cunoscut nu numai de către noi ci, și de cei din „alte zări”. Pentru asta trăiesc traducătorii! Traducători din română în engleză, franceză, italiană, spaniolă, germană, portugheză, albaneză, sârbă, macedoniană și multe altele. Este benefic un asemenea lucru pentru că răspândim, în felul acesta, opera lui Blaga și, mai mult decât atât, e un fel de „carte de vizită”. Oriunde ne ducem avem cu noi o carte Blaga. În momentul în care ești invitatul cuiva din afara țării și acea persoană se regăsește în limba operei lui Blaga, se simte bine. Omul citește Blaga și mai vrea, mai vrea să îl cunoască. Și mai e un aspect! Ne-am întâlnit cu români plecați afară, în a treia generație deja copiii lor nu mai știau românește și i-am determinat să citească. I-am rugat, mai întâi, să citească câte un vers (să-l înțelegi pe Blaga e mai greu). Sufletul lor se apropia astfel de țară citind Blaga.”

Reporter: Credeți că Poetul Blaga este mai cunoscut decât Filosoful sau Filosoful mai cunoscut decât Poetul?

Aș zice Poetul! Filosofia este o altă latură a lui (nu am vorbit aici despre cercetători, despre oameni de știință, despre cei care fac din opera lui Blaga, indiferent de latura abordată, un moment de cercetare)…Vorbim mai mult de Cititorul obișnuit pentru că din ei se vor forma și ceilalți. Am reeditat, de pildă, dramaturgia lui Blaga, de asemenea, în ediția anastatică „Cruciada copiilor”. Ador edițiile anastatice…”

Reporter: Ca și domnul Eugeniu Nistor! Aș fi vrut să îl intreb de ce e pasionat de edițiile anastatice?

Să știți că de la el am învățat dragostea pentru edițiile anastatice. Am început cu „Saeculum”, acum câțiva ani, am umblat pe la biblioteci, pe la anticariate, să re-configurăm întreaga revistă „Saeculum”, și am reușit. Atunci am văzut cât de important este să aduci în fața cititorilor, a cercetătorilor, a tuturor, volumele sau revistele „așa cum au fost ele” în ediţie anastatică. Au o anume sobrietate, eleganță, distincție, și de ce nu, e un moment de istorie literară. Îi sunt recunoscătoare lui Eugen Nistor pentru că iubește și el aceste ediții frumoase și pentru că nu obosește niciodată, vine mereu cu o propunere nouă adică: „am găsit”, „am cercetat”, „uite asta este” și „totul se face”! Până la urmă totul se face cu răbdare și, firește, cu spaimă și dorința de a fi foarte bine.”

Margareta Pușcaș/ Evelina Racoțean

Citeste si: “Risipei se dedă Florarul” (Mioara Pop) (2)