PPI cu Radu Florea-Libertate, egalitate, demnitate
Libertate, identitate, demnitate
53plus16egal69. Dupa 69 de ani de la abdicare, ieri de Ziua regelui in Romania, stindardul regal a fost inaltat din nou pe catargul din turnul Castelului Peles din Sinaia. Simbolic act, simbolica zi pentru istoria si monarhia romana. Carcotasii de serviciu ar spune care monarhie, ca in Romania nu are o traditie ca si in alte tari in care de sute de ani, regii si reginele- soliile lui Dumnezeu pe pamint catre natiunile lor-au stat scut pentru conservarea valorilor, traditiilor si a identitatii fiecarei tari cu o astfel de mostenire, regalitatea, monarhia. Un calcul simplu bine facut de mediafax.ro arata ca de la domnia lui AIexandru Ioan Cuza din 1859 si pina la momentul confiscarii tarii de comunisti in 1947 s-au consumat 88 de ani de regim monarhic. Din 1947, Romania a fost si este republica, mai intai populara, apoi socialista pina la momentul dec.1989. Iar de atunci si pina in prezent, republica si atit, nimic mai mult. Asta inseamna alti 69 de ani. Aritmetica traditiei ne arata ca am fost mai mult monarhici decit republicani, 88 la 69 e scorul prezent. Chiar daca am scadea domnia lui Cuza care nu e chiar monarhie si scorul tot ar fi de 81 la 69 in favoarea regalitatii in istoria statului roman modern.
Calculul facut de Lucian Vasilecu pe mediafax.ro mi s-a parut important din nevoia restartarii tarii de care atit s-a tot vorbind de doi ani incoace de cind la Cotroceni s-a schimbat seful de tara, etnicul german Klaus Iohannis intrand pe pilot automat la pupitrul presidential de comanda, cu mici reconfigurari de traseu in doi ani, nesemnificative. Strada cere acelasi lucru din noiembrie 2015, restartare totala, cind tragedia de la clubul Colectiv a aratat cit de mortal de vulnerabile si de nepregatite, cit de intepenite in birocratie sunt institutiile statului. In discursul din 2011 tinut in parlamentul tarii, regele Mihai a spus ca un neam nu ar trebui sa abdice niciodata de la trei valori fundamentale: libertatea, identitatea si demnitatea.
Libertatea dobindita cu singe la 1877 sub regele Carol I e astazi serios contestata si cel putin discutabila, prin apartenenta la blocul continental si supunerea la regulile aferente ale UE; identitatea national-teritoriala obtinuta la 1918 prin Marea Unire sub sceptrul regal al lui Ferdinand I e serios amenintata de mutatiile civilizatiilor orientale spre vestul Europei si de globalizarea transfrontaliera-la ce mai servesc granitele cind se predica libertatea absoluta de miscare?!- iar demnitatea pe care o dadea taria monedei regatului, leul, una dintre cele mai puternice in perioada interbelica, se indoaie astazi la orice vint al schimbarii dictat de marea finanta mondiala si unica moneda europeana. Cu cultura am mai avea o sansa, daca nu demolam pina atunci toate bisericile fortificate sasesti, cetatile medievale si cladirile de patrimoniu si daca am reforma de la zero invatamintul romanesc. Cine sa le tina pe toate astea intr-o palma si bastonul de domnitor, rege, voda macar, in cealalta? Precum un ctitor de neam si de tara pictat pe o biserica?
Asta e intrebarea la care, deocamdata, eu unul n-am un raspuns. Dar poate aveti dumneavoastra: cine ar fi in stare sa restarteze Romania, nu doar de Ziua regalitatii, ci si dupa?
Intreb si eu, ca nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
