Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea- Pentru unii mumă, pentru alții ciumă
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă
Așa se explică,popular, inechitatea socială de când la sat se zicea, că românul s-a născut poet. Adică a găsit o rimă la fiecare necaz ca să facă haz de el. Problema e că, astfel, necazul nu trece doar se suportă mai ușor. De prea mulți ani deja, de peste 25, ni se tot explică cum că pentru a a sta la masă cu bogații trebuie să te ridici la nivelul lor de viață. Și ne-am ridicat. Cu costurile: cu moneda națională, cu facturile la curent, gaze, apă caldă și benzină, de telefoane ce să mai vorbim, chiar și cu prețurile de umplut coșul zilnic. Ba mai mult, în unele sectoare ale existenței la raft, viața românului de rând e mai scumpă decât cea a omologului său din vest, de cea a bogatului nici nu mă mai ocup. Că n-are grețuri la raft…
În România paralelă cu cea a bogaților, a politicienilor, interlopilor și a băieților deștepți, sărăcia absolută și relativă, acestea domină. Se apropie de jumătate din populație. Sărăcia relativă este acea stare de trăit la limită, nu mori de foame dar nici n-ai o altă perspectivă, decît cea a hamsterului care aleargă la nesfârșit pe roată până îi crapă inima. Așa e și cu sărăcia relativă, indiferent că omul muncește sau doar stă acasă și primește asistență socială. Și unii și alții iau puțin: cei care trag pentru asta, că de asistați ce să mai vorbesc, trăiesc mai rău decît pușcăriașii care au trei mese pe zi la mititica, căldură în celulă, sală de sport și de lectură. Nu știu care e mai aglomerată, sala de sport sau de lectură, de când cu sistarea producțiilor științifice pe bandă rulantă la beciul domnesc?!
Realitatea României muncitoare arată deprimant. Avem deja poate spre 3 milioane de români plecați afară pentru un ban cinstit sau nu, oricum, mai mult decât cîștigau aici. Din cei rămași acasă să lucreze pentru o pită și ce mai pun ei pe masă la copii, 70% nu trec de 1700 de lei pe lună adică vreo 400 de Euro, 380 neto, chiar. Doar 34.000 de angajaţi câştigă peste 10.000 de lei net pe lună, 400.000 între 3.000 şi 10.000 de lei net pe lună iar restul de 4 milioane sub 3.000 de lei, arată datele de la Ministerul Muncii obţinute de Ziarul Financiar. Care e explicația șefilor, a patronilor, a managerilor? Aceea că nu-s bani. Cum nu sunt? când vedem în jur, că la stat, pentru înalți funcționari publici și pensionari speciali, bunăoară, sunt bani cu nemiluita, asta raportat la cât câștigă cei mulți, cei care fac totalul de 4 milioane de muncitori pe nasturi. Cu 380 de Euro câștigați pe lună, pe afară nici facturile nu ți le plătești. Atunci de ce nu se plătește decent, onorabil, munca în România? De ce ajunge să coste mai mult întreținerea vieții și mersul la muncă, decât viața? Ce viață e aia, să muncești ca să ai bani să poți să mergi la muncă? Asta presupune să ai ce mânca, spăla și îmbrăca pentru tine și copii, să faci plinul sau doar sfertul la mașină ca să poți să mergi zilnic la lucru. Nu mai socotim banii de medicamente de după 45-50 de anis au pentru vacanțe, concedii, excursii, cărți de citit și tablete de shaeruit pentru generația picilor Facebook, de astea ce să mai zic? De ce în România costă mai mult să fii în viață ca să poți lucre, decât să te bucuri de ea?
Întreb și eu că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
