PPI cu Radu Florea-Schimbare să fie, primesc, dar…
Schimbare să fie, dar să nu înceapă cu mine…
Ieri la prânz, numărul celor morți în urma incendiului de la Colectiv a ajuns la 60. Un alt tînăr de 19 ani a murit la Viena în spital. Alți zece răniți mai sunt în stare critică și gravă din totalul răniților care se mai află în spitale.Veștile rele zilnice creează autism. Nici nu mai știu cum să reacționez de atâta frustrare.
La Bruxelles nu se mai circulă pe stradă, e alertă maximă de urgență iar oamenii sunt contrariați de asta; dacă guvernanții știu ceva despre atacatorii de la Paris refugiați acolo sau dacă nu cumva exagerează cu alerta. Celălalt terrorist din celula de bază a organizării atentatelor din 13 noviembrie umblă liber prin Burxelles, scrie presa internațională și în plus, cică ar avea la purtător o vestă de sinucigaș. Dacă la români, nesiguranța spațiului public a fost indusă în cetățeni de tragedia posibilă prin mersul corrupt al lucrurilor, conform vorbei „las-o bă, că merge așa!” până au murit oameni nevinovați, în leagănul civilizației occidentale avansate insecuritatea este alimentată de amenințarea teroristă nevăzută. Oriunde se poate detona un sinucigaș într-o aglomerație, nu contează, infideli să fie…Numitorul comun al ambelor tragedii îl reprezintă funcționarea lentă, birocratică și deficitară a statului. Degeaba se descoperă acum în țară localuri și locații care nu corespund normelor ISU, școli și spitale care pot lua foc de la orice instalații vechi, improvizate sau din greșeală umană. Pur și simplu asta nu trebuia și nu mai trebuie să se întâmple.
În zona luptei antitero se descoperă că, deși nimeni nu se aștepta, toată lumea din servicii îi știa pe atentatori. Figurau în baze de date, erau urmăriți pentru asta. Și totuși, bad things can happen. De ce se întâmplă în continuare? Cineva nu își face treaba pe care e pus să o facă sau statul și serviciile secrete nu mai au soluții la un astfel de război al individului cu lumea?
Așa cum strada cerea în România o schimbare de paradigmă socială și politică, a normelor pe baza cărora a funcționat pînă astăzi politica, statul român și societatea, tot așa, la nivel continental și chiar mondial, este evident că e nevoie de o nouă paradigmă a vieții în globalizare. Comunitatea, nu izolarea e soluția viitorului omenirii. Însă multiculturalitatea are și ea hidrele cu mai multe capete. Modelul globalizării trebuie amendat și se pare că lumea nu a fost pregătită pentru efectele secundare ale punerii lui în practică.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…!
comentariu de Radu Florea
