Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea-Un președinte împăciuitor
Un președinte împăciuitor
Am avut tot felul de președinți după 89: unul jucător, pe Traian Băsescu, un președinte vorbitor-spectator, pe Emil Constantinescu, unul de consens de cumetrie generator, pe Ion Iliescu. Era să avem și un președinte-dormitor pe Crin Antonescu, căruia, interimar fiind, i-a reușit o vreme să se scoale după prânz, ca să constate că țara merge și fără el…
După discursul șefului statului de luni, de la Timișoara, am realizat că avem acum un altfel de președinte așa cum ni s-a promis; în noiembrie 2014, parcă era? Cât a trecut de atunci, că nici nu mi-am dat seama?! Cu puține ieșiri la rampă și acelea neinspirate, PR-istic vorbind, Klaus Iohannis, bag eu de seamă că, devine președintele împăciuitor, când nu dă cu paltonul de pământ. El se vrea the peacemaker- făcătorul de pace și înțelegere între etnii și popoare. Măcar de ar fi fost un pacemaker, un regulator de ritm ca la cardiaci, dar pentru ritmul nației. Care ritm, care națiune? Am avut vreodată alt ritm decât pe cel… a-ritmic? În termeni de sănătate instituțională socială, economică, politică, vorbind…Iohannis a simțit nevoia să se exprime ca să explice poate, ieșirile-lipsă ca și pe cele cu gafe, precum cea de campanie cu dascălii ghinioniști că au salarii mici și n-au șapte case, mă rog, acum șase, dacă una i s-a luat. Și ne-a spus că, deși vorbește puțin, asta nu înseamnă că nu-i pasă; de noi, de țară și de ce-i pe afară…Răbufnirea de la Opera națională din Timișoara s-a vrut o explicație pentru lipsa prezenței publice a domniei sale în momente în care, măcar pentru dînsul, ar fi putut să puncteze favorabil, dacă nu și pentru cei care l-au ales. A decis să lase faptele să vorbească. Care fapte?
Domnul președinte vede lipsa de implicare ca pe o dovadă de normalitate. Sigur că după inflația băsesciană de hâră, contre și război, la șase și jumate seara trecute fix, lipsa de implicare așa și poate să pară: drept o dovadă de normalitate. Chestia e că și un pace-maker trebuie să aibă ce ritma, modera și regla: măcar o inimă funcțională. Dar chiar și aceasta, inima bună, nu are ce face, câteodată, într-un corp nesănătos…
Am zis și eu, n-am dat cu parul!
comentariu de Radu Florea
Raspunsuri
S-ar părea că suntem în fața unui diagnostic mult mai grav pentru starea României, insuficiență cardiacă progresivă severă. Deci se impune de urgență o pompă artificială care să susțină incapacitatea „Cordului România” până la găsirea unui donator în vederea transplantului.
Iohannes a fost o soluție de avarie și susținut cu inconștiență. Acum a fost operat la umărul drept,conform comunicatului președinției, urmare a presiunilor permanente de a avea propriul său guvern de dreapta și neizbutind a fost supus unei intervenții chirurgicale și astfel i s-ar fi eliminat, din cap,idea propriului guvern.
Din informațiile noastre „surse.radio şanț” urmează să suporte și o intervenție chirurgicală la umărul stâng la clinica PSD pe care o va face o echipă condusă de „chirurgul-condamnat” Dragnea!?
Dacă intervențiile din țară nu vor avea rezultatele scontate se pot efectua în străinătate unde diaspora se va ocupa de plata cheltuielilor aferente și poate fi găzduit în caz că pierde și celelalte case din România.