Punctul pe I cu Radu Florea-Arta furăciunii
Arta furăciunii
Copiind probabil, pe un maestru într-ale tunurilor rafinate, pe Adrian Năstase, fostul ministru de finanțe Darius Vâlcov s-a dat la semnăturile lui Auguste Renoir și Pablo Picasso ca să spele bani murdari. O numeroasă colecție de artă ascunsă pe la prieteni, de o sută și una de picturi semnate de faimoși artiști români și străini, mă duce cu gândul la un parvenit al zilei care măcar dă o utilitate de suflet, spirituală banului, altfel un ochi al dracului… .
Însă dosirea unor opere celebre- semnate de artiști care farmecă de la bogat la sărac pe orice privitor, fie el colecționar pretențios ori simplu văzător neautorizat de frumos- prin băgarea lor pe sub paturi și în pereți descalifică posibila condiție de iubitor de artă, de împătimit colecționar de tablouri. Cine iubește arta și o strânge într-o colecție personală o pune pe perete, nu în perete și o prezintă celorlalți ca să le bucure ochiul, măcar așa din altruism, dacă nu pentru a stârni invidia prietenilor ori a colegilor de partid.
Dacă domnul fost ministru Darius Vâlcov ar fi adunat artă plătind zeci și sute de mii de Euro obținuți din muncă cinstită nu i-ar fi ajuns o viață la minister pentru o astfel de galerie. Nu, colecționarul Vâlcov vroia doar să albească niște bani negri, așa cum orice mic infractor știe că trebuie scoși banii murdari la lumină; prin afaceri curate, chipurile, la vedere.
Este evident că anchetatorii știau asta. Altfel i-ar fi organizat un vernisaj sau o lansare de galerie de artă, nu o intrare pe tubulatură la mititica unde, nu-i așa?, gusturile fine de acasă nu se potrivesc cu socoteala din celulă…
Da’…am zis și eu, n-am dat cu parul !
comentariu de Radu Florea
