Foto: Radio Tg.Mures Punctul pe I cu Radu Florea-Băi, intelectualule…
Băi, intelectualule…
Scriitori-cercetători, oameni de știință ce mai, aproape academicieni, tot mai mulți se nasc de câțiva ani, în urma revelațiilor intelectuale din pușcăriile patriei. Mai toate numele sonore intrate la beciul, penal de domnesc, din România s-au apucat de scris. Și nu scriu despre orice. Este vorba de lucrări științifice care cred că le ocupă tot timpul, de stat și meditat la răcoare. Nici urmă de ceva autobiografic, de remușcări pentru faptele care i-au trimis îndărătul gratiilor- poate om vedea și de ce nu, chiar citi!? vreun roman-selfie cu rol de mic îndreptar pentru penitența păcatului de a fi încălcat una din cele zece porunci.
Studii aprofundate de politică, istorie, drept, viață duhovnicească și parlamentară, management economic, tratamente termice de rezistența materialelor și combustibilii viitorului, iată cu ce se ocupă ai noștri ca brazii cât sunt la mititica. Simt cum progresăm către cele mai înalte culmi de civilizație și progres, dumneavoastră, nu simțiți?! Nu știam că avem penali atât de dedicați muncii de bibliotecă…
Fiecare lucrare de cercetare științifică atrage o scădere cu 30 de zile a pedepsei cu închisoarea. O portiță în lege descoperită de doi, trei ani și de care se folosesc nume sonore ajunse dincolo de gratii în România. Oare cine stabilește caracterul științific al lucrărilor, al studiilor, al cărților? Cum de nu se poate limita apetitul de cercetător în zeghe de care se simt posedați cei certați cu legea, de lucrează în draci, sau cu dracii…umăr la umăr, pentru orice volumaș ce le-ar reduce anii și zilele de detenție?! Ca la noi la nimenea. Aproape că nu este lege unde să nu existe și tocmeală. Parcă așa au fost făcute ele, legile, la români, ca să poată fi ocolite, eludate, faultate. Și prin asta, indirect, sunt faultați oamenii cinstiți care nu se bagă în matrapazlîcuri, pur și simplu pentru că nu le vine, nu au fost educați s-o facă. Ei sunt cei mulți și la locul lor, buni platnici de taxe de tot felul, ei, de care râd mai apoi penalii care, după ce-au leorpăit pe banul public la zama lungă să le ajungă, ies în libertate într-un an, maximum doi. Și se dau mai albi, mai curați, doar au și activitate publicistico-științifică la purtător, ei sunt cei potriviți ca să ne nouă necitiților, lecții de viață de dincolo de zăbrele.
Apoi, retrași în intimitatea viloacelor de lux de pe malul lacului își ronțăie bine-mersi proviziile, strânse cu suveica, pocnind semințe pe piept la câte-un breaking news cu un altul ca ei care o să le ia locul. Dar nu pentru multă vreme. Ei știu că sistemul încă funcționează. Trebuie să ai doar nervii tari și multe pixuri acolo la închisoare, ca să reziști până trece valul mediatic. De restul se ocupă cum spuneam, tot sistemul, adică cei de afară, care și-au dat seama că oricând poate veni rândul lor înăuntru.
Zic și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
