Punctul pe I cu Radu Florea-Cadouri mortale
Cadouri mortale
Tânărul de 18 ani care a murit zilele trecute, răsturnându-se cu o mașină puternică pe DN 13 dintre Tg.Mureș și Sighișoara, se pregătea să plece la facultate în Germania. Cadoul de absolvire primit de la părinți a fost însă fatal. Cineva nu l-a pregătit cum se cuvine pe copil, devreme ce o mașină cu prea mulți cai putere pentru un șofer atât de tânăr( normal că fără o experiență necesară acumulată și o mașina inutilă pt drumurile românești) i-a dat peste cap, la propriu și la figurat, planurile de viață.
Cui i se poate imputa tragedia? Părinților, care oricum se vor simți vinovați toată viața lor? Tânărului? Pentru care, așa cum e așezată scara valorilor la generația lor, o mașină de fițe a fost un “must”-ca indicator social de succes așezat în top înaintea școlii( însă ceva fără de care se putea pregăti “liniștit”pentru următoarea etapă de viață) ori societății românești cu valorile date peste cap tocmai de opulența și tupeul afișate zilnic de bogații României și dorința de imitare a celor mulți? Sau pur și simplu sorții, pentru că astfel de necazuri se întâmplă…
Nu e de ieri de azi, comportamentul fălos al celor tineri la volanul unor bolizi. Ei asta văd în jurul lor, pe stradă și la televizor. Că modelul de succes e cel al unor indivizi, îmbogățiți absurd de tare și într-o perioadă scurtă de timp, iar ghiulurile, lanțurile, merțanele, biamveurile și suvurile-aspiratoare de gagici- fac parte din imaginea de reușită în societatea consumului cu sclipici.
În vest, multă lume are astfel de mașini, dar majoritatea din rațiuni practice, familie numeroasă, casă mare cu acareturi, ferme agricole, multe animale de companie. Bolizi sunt minunății inginerești, rafinamente de culoare, calitate, forme și motorizare, de putere de care să ai nevoie când locuiești în vârful muntelui, nu al blocului din oraș. Sau la curse. La români, bulgari și alte naționalități din est scăpate de sub control după anii totalitarismului, nevoia de întrecere, de a avea și arăta mașina cea mai tare din parcare, eu cred că vine din complexul de inferioritate, din sărăcia în care s-au zbătut părinții și bunicii acestora. Și atunci, să aibă băiatul, să aibe și fata, că merită o viață mai bună decât mine. Motivația poate fi suficientă pentru achiziție să zicem, dar nu și pentru comportamentul la volan. De ce oare se tot întâmplă? Pot ele, accidentele tinerilor fără experiență dar la volanul unor rachete pe patru roți, să fie prevenite, cum anume se mai poate face asta? Prin educație, printr-un un cod rutier mai drastic, printr-o interdicție legală de conduce mașini de sute de cai-putere până la o anumită vârstă?
Întreb și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
Raspunsuri
D-le Radu Florea, rău faceţi că nu daţi cu parul şi numai întrebaţi, poate că dacă aţi da i-aţi mai trezi la realitate în primul rând pe părinţii inconştienţi care îşi trimit copiii la moarte sigură cumpărându-le acestora astfel de maşini. Apoi tot cu parul, poate i-aţi aduce cu picioarele pe pământ pe aceşti lunatici care visează la astfel de bolizi şi care apoi ne terorizează pe noi ceilalţi participanţi la trafic. Spuneaţi ceva de educaţie, ca o metodă de prevenire a acestor situaţii, e mai greu, asta pentru că majoritatea celor care trebuie să facă educaţie nu sunt educaţi ei, iar şcoala nu mai e şcoală. În toată această poveste lipseşte un singur lucru: cei şapte ani de-acasă.