Punctul pe I cu Radu Florea- Grigore Leșe sau despre salvarea prin cultură
Grigore Leșe-“Acum știu cine sunt” ( sau despre salvarea prin cultură)
A fost Bookfest 2015 la Tg.Mureș. Patru zile de carte, muzică, film și idei. Oferta editurilor emblematice pentru piața cuvântului tipărit din România a fost bogată, atractivă și în acest an. De la carte pentru copii, școlară,universitară, academică, dicționare, teste Cambridge, beletristică până la spiritualitate,credințe și religii, chiar și umor, că avem nevoie de el ca de aer câteodată. Și totuși, mi s-a părut că a fost mai puțină lume decât anul trecut. Poate m-am înșelat, eram eu mereu pe la orele prînzului la Național, când poate toropiți de căldură mureșenii încă erau la siestă. Oricum, cine iubește cartea și se raportează la ea, a dat măcar o tură printre titlurile momentului dacă nu a și cumpărat câte ceva în aceste patru zile.
N-avea cum să nu rețină atenția în ziua de sîmbătă, apariția lui Grigore Leșe. Maestrul horitului arhaic, tradițional de la Stoiceni din Țara Lăpușului m-a surprins- dincolo de charisma sa de etnomuzicolog, profesor, doctor și cercetător al doinei românești- și prin încărcătura energetică a orei rezervate domniei sale în programul Bookfest de sâmbătă după-masă, pentru prezentarea cărții “Acum știu cine sunt”(Însemnări și aduceri aminte), apărută în 2013 la editura Humanitas.În cuvinte puține dar dense, rostite clar și răspicat, alternate de “horitul din grumaz“ și citate din însemnările sale, maestrul a electrizat asistența din foaierul Teatrului Național din Tg.Mureș. De afară, parcă la concurență, erau momente când festivalul fanfarelor școlare din Piața Teatrului parcă voia să blureze energia degajată de momentul magic al fluierelor lui Grigore Leșe. Nu reușea.
“Am venit la Bookfest din Țara Lăpușului pentru că aici la Tg.Mureș, la Book-fest”, vorbea apăsat Grigore Leșe, “oamenii mă ascultă. Îmi ascultă vorbele.Dacă citiți cartea și ascultați CDul(…de dragoste, de război, de moarte, de unul singur), o să știți cam 90,95% cine-i Grigore Leșe ăsta, cu bune și cu rele ca toți oamenii”, ne-a explicat maestrul doinei-a horitului- cum i se spune pe la el pe acasă. “Includerea doinei românești în patrimoniul Unesco, a însemnat din păcate, doar o notă de presă, nici aceea preluată de toate publicațiile de la noi.Extraordinara veste ar fi trebuit să aducă cu sine o adevărată sărbătoare a cântecului, campanii de identificare a ultimilor horitori, strategii de promovare a doinei în primul rind la noi acasă, unde, din păcate, continuă să fie ignorată sau și mai rău, necunoscută și confundată cu orice cântec liric.” Și-a scris oful Grigore Leșe pe coperta față a dublului CD apărut la editura Humanitas multimedia.
Supărările maestrului la nevolniciile prezentului și nevoia de curățire sufletească prin întoarcerea la ce are imuabil și pe veci acest neam românesc, rădăcinile locului, sunt atît de bine redate într-un pasaj găsit ieri, în timp ce răsfoiam însemnările omului Grigore Leșe, aflat de 59 de ani-la data apariției cărții- în căutarea de sine. La pagina 121, însemnarea întitulată “Bădica Troian” începe așa: “De la sfântul Andrei căutăm lumina. Așteptăm lumina. Luptăm pentru lumină. În ziua de astăzi este prea multă risipă de lumină, lumina trebuie să vină din noi, din oameni, dar abia mai pâlpâie. Cu greu trecem pragurile.“
Ca să știe și poporul ăsta românesc, cine mai e sau dacă mai este un NEAM cu majuscule, pe scara istoriei lumii, atunci n-are altă șansă decât să se salveze prin cultură și spirit. Prin întoarcere la spiritul locului și la rădăcinile care ne-au făcut să rezistăm în încrengătura asta între Orient și Occident. Și dacă asta înseamnă să “horești din grumaz” cum zice Maestrul Grigore Leșe, așa să fie. Așa o să aflăm și noi cine suntem , până nu e prea tărziu.
Am zis și eu, n-am dat cu parul!
comentariu de Radu Florea
