Punctul pe I cu Radu Florea-Interesul național
Ghilimelele interesului național
Dacă fostul vicepremier Gabriel Oprea se dădea drept omul interesului național, declarat cel puțin, actualul premier și echipa sa al cui interes îl servesc? Du-te vino-ul cu banii bisericii, presiunea partidelor parlamentare, vocea străzii și mai nou a confederațiilor sindicale, mi se pare mie că îl fac pe premierul technocrat să încerce să împace și capra și varza. Ce interes ar fi acesta, dacă de la început echipa lui Dacian Cioloș a pornit la drum fără vizibile parti-pris-uri și obligații? Dacă acum la început de mandat, când ești alb și curat precum rufele cu înălbitor, n-ai nicio poliță de plătit pentru că ai venit la putere sub cea mai populară și firească presiune, cea a străzii, de ce dai dovadă de slăbiciuni, de ușoare devieri de la dreapta coloană vertebrală a unuia neînregimentat politic?
Vin două campanii de alegeri la anul, locale și generale, să se gîndească oare premierul technocrat încă de pe acum la o formațiune politică după chipul și asemănarea președintelui…?! Sau e doar nevoia logică de a duce mai departe ceea ce construiești prin politica tehnocrată a acestei perioade de tranziție? Peste tot în politică un guvern technocrat servește, în principal, traversării unei perioade de criză, de deficit de încredere a electoratului în exponenții politici care n-au confirmat așteptările momentului. Indiferent care vor fi ele, argumentele, oscilațiile de început ale primei guvernări nepolitice, nu neapărat apolitice din România de după decembrie 89, nu sunt semne evidente ale unei angajări decise pe linia colectivă a interesului național. Pe bune.
Dar, am zis și eu, n-am dat cu parul…
