Punctul pe I cu Radu Florea-Prea fericit pentru cei prea disperați
Prea fericit pentru cei prea disperați
Spuneam zilele trecute că nu mai merge cum mergea. Strada a dovedit iarăși asta, strada ajunsă în aceste zile ultima redută a nemulțumirilor colective după neasumarea răspunderii tragediei de la Colectiv. Patronii, au fost singurii scoși vinovați iar din administrație, locală sau centrală până la demisia guvernului și a premierului de sector 4, singur ANPC-ul, de parcă treaba celor de acolo a fost să-i protejeze de incendii pe iubitorii de muzică rock.
Demult nu am văzut atâta lume la proteste stradale din România. Și nu orice lume ci una civilizată, educată în spiritul civic al strigătului mut de frustrări adunate împotriva unui sistem ale cărui structuri corupte au ajuns să și ucidă. Mergând de la numărul de morți și răniți grav la cauze, tragedia de la clubul Colectiv din București se putea întâmpla oricând la o nuntă de restaurant, la fel ca la o premieră de teatru sau film cu scăpărători de brad. Dacă se întâmpla într-un oraș mic, fără spitale și medici de specialitate? A fost doar neșansa unor patroni să intermedieze nenorocirea, la fel cum puteau fi atâția alții din România. Poate chiar și-au făcut business-ul din pasiune și nu doar din interes, dar ca orice privat, mereu la cheremul autorităților locale care au pita și cuțitul în orice comunitate.
În țara noastră, încă de la prima revoluție din dec.89- că în aceste zile parcă asistăm la o revoluție de catifea a bunului simț, mai profundă și fără violențele de atunci exceptând cele 32 de victime de la clubul incendiat- de 26 de ani încoace, lipsa responsabilității a fost învățată de cel mic cu ochii la cel mare, șeful; fie el patron, director, ministru, lider de partid, guvern sau de țară. Nu e singurul aspect, neasumarea responsabilității la nivel instituțional, cel care a scos lumea în stradă. În toți acești ani, omul de rând, cetățeanul bun de plătit taxe și impozite de tot felul s-a văzut părăsit până și de instituția cu care românul majoritar a declarat în sondajele de opinie, că are raporturile cele mai de încredere, cu biserica. Noroc cu pompierii și medicii care au onorat încă o dată uniforma serviciului public. În majoritate ortodocși, mulți români se așteptau ca la puzderia de lume încremenită de durere, printre covoare de lumânări și flori, să apară câte un cădelnițător de serviciu care să spună o rugăciune, două, la locul nenorocirii precum la moaște, care să transmită prea-îndureraților că Dumnezeu e cu ei, chiar și când aceștia cred că i-a părăsit. De aceea pe multe pancarte ale protestatarilor scria “Vrem spitale, nu catedrale”. Când într-un târziu a făcut-o, după zile întregi de absență din comunitate, Preafericitul bisericii neamului a beștelit românii pentru că merg în cluburi, nu la biserică?! De parcă în biserică nu pot oricând să ia foc din neatenție, așa cum s-a întâmplat în anii 30 la Costești, Argeș când au murit arși 118 oameni de la niște lumânări aprinse în Vinerea Mare.
Biserica ortodoxă are o mare problemă cu activismul în societate, la firul ierbii, la nivelul oropsitului de rând. Nu se mișcă o cruce fără o taxă. Nici la botez și nici la îngropăciune. N-ai cotizat, ai rămas pe răzor! Cum este să faci profit pe pământ în schimbul unor promisiuni de bine în cer? Și neimpozitat pe deasupra, când enoriașilor li se taxează și aerul pe care îl respiră! Marșului tăcut de la începutul săptămânii, al celor prea disperați de starea de fapt a României, le-a lipsit alături un reprezentant al credinței comunității, cu 18000 de biserici numai bune de strâns pomana de prin cartier. Dar cum se să întâmple una ca asta, cînd prelați ortodocși îi cataloghează automat pe niște tineri cu plete și bărbi, sataniști, vânduți dracului fără ca măcar să stea de vorbă cu rudele și prietenii lor?! Biserica neamului a pierdut pasul cu vremurile și link-ul cu oamenii, degeaba predică din amvon când locul ei ar fi fost de acum o săptămână între răniții din stradă.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
