Foto: Radio Tg.Mures Punctul pe I cu Radu Florea-Primarul de București. Carele este
Primarele de București….carele este și va fi
Nominalizarea „simbolului politic”, Marian Munteanu, liderul studenților și părinte fondator al fenomenului Pieței Universității din iunie 90- ca prim exercițiu de atitudine civică în România postdecembristă- (semnatarul actului de naștere al societății civile în țara noastră, prin moartea clinică în care l-au băgat minerii încercând să-l omoare în fântîna arteziană de la Universitate) a consimțit să intre în cursa pt. primăria capitalei, oarecum din zona „surprize-surprize”. Dincolo de faptul că nici pe el nici pe oponenta lui de laPSD, pe doamna Gabriela V.Firea eu, unul, nu îi văd în postura mâinilor suflecate muncitorește între trotuare late, spații verzi și locuri de parcare, într-un oraș sufocat de creșterea haotică a investițiilor private la pachet cu clădirile ce stau să cadă chiar și fără niciun risc seismic, capitala noastră este emblematică, nu doar pt bucureștenii ei ci și pentru noi, cei din țară.
Mutarea surpriză i-a lăsat pe unii mască, pe alții gură-cască. Toader Paleologu chiar etichetând, din interiorul PNL, mutarea „de o piramidală imbecilitate”. Spațiul public românesc nu mai avea nevoie de încă un astfel de epitet venind din partea unui intelectual, dar dacă scriitorii au ajuns să se porcăiască între ei atunci îmi pare că pragul cel de jos, al josniciei sociale, a fost de multă vreme atins în România. În contrapondere cu mutările disperate ale liberalilor vechi și noi, – că nici ei nu mai știu de-a cui îs, vorba ciobanului care și-a pierdut oile și le căuta disperat și pe alea albea și pe alea negre, că tăte-s bune- semnalul dat de decizia PNL s-ar putea să fie mai bine primit în societatea generației #Colectiv decât în politica dâmbovițeană, prea oarbă la nevoile din afara ei, de pe stradă. Dacă omul providențial al Bucureștilor va veni de la stânga sau de la dreapta politică, pe asta cetățenii cu drept de vot ai capitalei o vor hotărî la urne, în 5 iunie.
Cu siguranță însă că, în săptămânile următoare, vom asista la un război al declarațiilor sub centură așa cum ne-a fost dat nouă, electoraților, să urmărim nu o dată și-n bătălia pentru Cotroceni, de acum doi ani. Cum bine spunea zilele trecute, un cadru universitar în direct la o televiziune de știri, într-o capitală, la dreapta președintelui de țară nu stă președintele Senatului sau cel al Camerei Deputaților, nici șeful executivului, ci primarul capitalei. Carele este, măi tată…Vanghelie dixit!
Quod erat demonstrandum, anume că nu o dată, viața bate filmul și istoria se poate rescrie de unde a fost confiscată.În România, din iunie 1990.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
