Punctul pe I cu Radu Florea-Școlile speciale
Desființarea școlilor speciale, o recomandare europeană și cam atât?
În mai 2014 s-a decis asta, să se desființeze școlile ajutătoare din România, rezultatul? Se consideră bun dpdv social pe termen lung, incert și controversat pe termen scurt. Pentru că din mers apar probleme, spun dascălii, mai ales din cauza lipsei unor astfel de cadre specializate pe adaptarea unor astfel de copii. Ambele tabere, pro și contra școlilor speciale, declară că fiecare acționează în interesul copiilor cu probleme.
Oare pe unde e familia într-o astfel de situație? Dificultățile de a ține la școală un astfel de copil sunt multe și diverse, de la deplasarea la școală și până la achiziția tehnologiei care să permită compensarea respectivei deficiențe. Părinții poate s-au săturat de greu și au depus armele, ori au o stare materială precară, care nu le permite efortul de a-i ține în școală pe cei cu probleme.
Ar mai fi probema dezinteresului cadrelor didactice din învățământul de masă. Păi dacă dascălul român nu e plătit pe dreapta măsură pentru fișa postului cu copii sănătoși, fără dizabilități, atunci de ce ar fi el motivat să își îngreuneze treaba, doar așa, pe considerente morale? A trecut vremea voluntariatului, ne-au demonstrat-o cei care ne conduc de un sfert de veac și care nu fac nimic pe gratis, în interesul colectiv fără să își satisfacă mai întîi interesul personal!
Recomandările europene sunt firești dintr-un cadru comunitar însă aplicarea lor ține de multe variabile specifice țării, populației, nivelului de trai și stadiului avansat sau incipient de activism social în general, în sistemul public de educație în particular. Până când la noi fondurile nu ajung nici pentru creta de la tablă, iar părinții repară în continuare din banii lor termopanele de la clasă, a pretinde dedicație pedagogică pe buzunarul gol e ca și cum te-ai aștepta ca un primar să presteze gratuit din convingere jobul său în folosul comunității. Da, am auzit că există astfel de societăți ideale pe la nordici, dar acolo vorbim de altfel de oameni și de altfel de viață.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
