Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Să cazi din picioare ca-n filme
Am căzut. Pe stradă. În faţa radioului. Aşa, din picioare, artistic, aş zice, scenă de film să fi fost, şi n-ar fi ieşit din prima!
Era vineri, după-masă. Mă întorceam de la un eveniment şi vorbeam la telefon. Mi-am dat seama mult prea târziu că pe jos se afla o bucată de plastic folosită la legat cutiile cu hârtie de xerox. În praful cenuşiu, vergeaua gri de plastic n-am văzut-o decât în momentul în care îmi era deja îmbârligată printre picioare.
Am îngenuncheat prima dată, pentru ca mai apoi să mă rostogolesc pe dreapta şi să mă întind pe spate.
Desigur, am spus un „au!!!!” la telefon, urmat de un „pfuiai, ce-am căzut!” şi de asigurarea că n-am nimic, asta aşa, pentru liniştea sufletească a persoanei cu care vorbeam.
Am ajuns în birou tremurând şi plină de praf. Am povestit ce-am păţit şi-am râs, ce să faci,vorba ceea, păţăşti!
Toţi râdem când vedem pe cineva întinzându-se, din motive independente de propria voinţă, pe pământ. Nu ştiu de ce, dar prima reacţie e să râzi! Nicio problemă aici! Problema e că în timp ce eu cădeam, artistic, trei persoane au trecut pe lângă mine pe stradă. Nici măcar una nu s-a oprit să mă întrebe de sănătate.
Sanda Viţelar
