Și mâna lui Toni…”greblă se făcu”?!
Îmi vin în minte scene din prestația admirabilă a lui Luis de Funes în Avarul, o ecranizare din anii ‘80 după piesa lui Moliere. Marele actor francez de comedie avea o mimică unică și atât de sugestivă în foamea nestăvilită a personajului după avere și zgîrcenia care a ajuns de proverb pentru rolul de pe marele ecran. Gura îi saliva la vederea banului, fața i se strâmba de lăcomie, mâinile i se rășchirau ca niște greble, într-adevăr, niște cîrlige dezosate; de apucat ceva, orice, de peste tot pe unde era rost de galbeni.
Ieri- la aflarea veștii că și un judecător de Curte Constituțională poate ajunge la DNA cu mandat de aducere, suspectat fiind de trafic de influență- aceste imagini cu “Avarul” de Moliere mi s-au perindat prin fața ochilor ca în filmul amintit. Dar de mirat, nici vorbă să mă mai mire știrea. După ce fratele celui mai înalt om din statul român s-a înrudit la nuntă ca și la botez de finuți de interlop, taman într-o biserică a neamului, după ce ani la rând, șefi de poliție și de vamă au dansat pe manele la nunți de nași cu turnulețe,în timp ce finanțatori din fotbal s-au lăsat filmați cum aruncau cu valute în aer la câte un solo de taraf, nimic nu mai este de mirare în România. Țară, miră-te?! poate doar, de ce acum, de ce nu până acum?
Cine a dat semnalul acesta de vreo doi ani de zile, de curățenie all-season “acum și cu jet sub presiune” în societatea românească, în politica dâ
mbovițeană la fel ca în bisnisuri, reglări de putere și interese obscure? Nici nu mai contează faptul că acuzele aduse judecătorului constituțional Toni Greblă, fost senator PSD din 2008, nu vizează perioada de când îndeplinește această funcție. Platforma de știri gândul.info publica ieri, citând surse judiciare, cum că judecătorul Înaltei Curți este acuzat că ar fi luat mită, materiale electorale în 2012, rochii pe care cică le-a făcut cadou soţiei dar şi peste 56000 euro reprezentând utilizarea, service-ul şi asigurarea unui BMW din seria 5. Mașină de mașină, cum se zice între cunoscători. De la țuică și caltaboși până la gipane și rochii de mireasă, orice e bun de troc în politica din România subterană. Vorba lui finu’ Bârcină: am bani de n-am ce face cu ei! Io n-am dat, n-am luat nimica, io-s numa’ băiat dăștept!?
Sugestiv, nu? A zis și el, n-a dat cu parul….
