Foto: www.ausopen.com -/Ben Solomon Condiţia numărului unu mondial
Am pierdut o noapte, dar nu-mi pare rău. Şi dacă nu făcea parte din fişa postului, tot m-aş fi uitat la tenis. Iniţial nu mi-am propus niciun comentariu, însă nu mă pot abţine. După cu bine ştiţi, la Melbourne se desfăşoară, între 15 şi 28 ianuarie, primul turneu de Mare Şlem al anului la tenis de câmp: „Australian Open”. Diferanţa de fus orar fiind mare între Antipozi şi Europa, trebuie să dormim mai puţin şi pe apucate, dacă vrem să vizionăm meciuri în direct, noi, europenii rămaşi special acasă.
În dimineaţa zilei de 20 ianuarie, cele două românce rămase pe tabloul principal al probei de simplu feminin, Ana Bogdan şi Simona Halep, au jucat împotriva unor americance, pentru a se califica în optimile de finală. O bucată de vreme m-am uitat la cele două partide alternativ. La un moment dat, Ana a cedat primul set, cu 2-6, în faţa sportivei Madison Keys, a 17-a favorită la cucerirea trofeului, iar Simona era egală cu Lauren Davis, 3-3, după şase game-uri. Până la urmă, Madison s-a impus fără mari bătăi de cap, cu 6-4 în setul al doilea. Ana mai are de lucru la precizie şi la răbdare, că luptătoare este. Dar nu este o luptătoare de talia aceste micuţe Lauren Davis, care a fost în stare să se rupă, la propriu, numai să nu piardă la numărul unu mondial. Aşa că, după o bătălie aprigă, i-a luat Simonei primul set, 4-6. Următorul a fost la fel de strâns şi de disputat, însă la finalul lui a zâmbit Halep: 6-4 pentru ea. Pentru mama ei, aflată în tribună la Melbourne, pentru antrenorul său, australianul Darren Cahill, pentru Constanţa în care Simona s-a născut, pentru noi care o iubim, pentru… România fără de somn, … şi cam atât. Atât, deoarece întreaga Americă era cu Lauren Davis. Majoritatea spectatorilor doreau surpriza, vroiau sânge. Sângele numărului unu WTA. Groapa Marianelor ţinea tot cu Lauren Davis, ca şi Marea Barieră de Corali. Ce mai, aproape întreaga Planetă era împotriva Simonei (FOTO).
Îmi aduc aminte de o vorbă a Serenei Williams, fostă lideră a lumii, citez din memorie declaraţia sa, făcută după un joc viu disputat, cu o adversară de mâna a doua, dar care a luptat până la ultimul strop de energie: „Împotriva mea toate adversarele fac meciul vieţii” – zicea Serena, cu năduf.
Aşa a făcut şi Davis contra Simonei. A alergat de mama focului, a riscat enorm, a făcut şpagate, a plonjat efectiv cu capul înainte după mingi grele, returnate de Simona, a cerut două pauze medicale pentru a-şi obloji rănile picioarelor şi era cât pe ce s-o bată pe româncă, după un joc de aproape patru ore, câştigat în cele din urmă de Halep, cu 15-13 în setul decisiv. Adică a făcut meciul vieţii ei, Lauren Davis asta.
Când eşti numărul unu în lume, trebuie să te aştepţi şi la adversare de genul ei, care mai bine „mor” pe teren decât să se predea. În optimile de finală românca se va bate cu japoneza Naomi Osaka.
Septimiu Cioloboc
