Liliacul cârn (Foto: Szilárd-Lehel Bücs by lilieci.ro) Excursiile în peșteri sunt din nou la modă
Odată cu permisiunea de a face excursii venită din partea guvernanților, excursiile în natură, mai ales în peșterile din România au revenit la modă.
Doar că trebuie ținut cont că ele au proprii locatari. Biologul Szilard Bucs, spune că există mai multe specii de lilieci care pot fi văzute în peșterile din România:
Liliacul cu aripi lungi formează cele mai mari colonii din România cu zeci de mii, chiar și cincizeci de mii de exemplare în anumite peșteri. Dacă mă gîndesc la păduri atunci mă gîndesc la liliacul cârn, iar dacă mă gîndesc așa în general la liliecii din România, și la cuvântul monumental, atunci mă gândesc la liliacul uriaș de amurg, care este cea mai mare specie din România și din Europa, dar este extrem de rar și în ultimul deceniu cred că a fost doar o singură dată capturat, deci o singură dată a fost văzut în România.
Cu lilieci ne putem întâlni și în mediul citadin, parcuri, podurile caselor sau chiar odaia în care dormim. Cum să ne comportăm în prezența acestor animale, revine coordonatorul portalului lilieci.ro, biologul Szilard Bucs:
Dacă ne întâlnim, în peșteri cu lilieci sau cu colonii de lilieci atunci ar fi foarte bine să ieșim din peștera aceea, nu pentru că este ceva pericol, ci pentru a nu deranja. Putem să revenim primăvara sau toamna când nu sunt colonii în peștera respectivă și atunci nu vom deranja nimic. Să nu facem zece mii de poze, să nu deranjăm, să nu urlăm. Și dacă un liliac intră din greșeală în apartamenul nostru prin fereastra larg deschisă noaptea, iar să nu ne panicăm, ci efectiv să lăsăm liber și deschisă acea fereastră și probabil liliacul o să iasă.
Liliecii sunt mamifere cu membrele anterioare adaptate ca aripi, capabile în mod natural de zbor real și susținut, uneori mai abil decât păsările, la o viteză de până la 160 de km pe oră. Ei folosesc pentru orientare ecolocația și magnetorecepția.
Liliecii oferă oamenilor beneficii precum îngrășământ natural și combaterea insectelor dăunătoare, fiind și sursă de atracții turistice. Totodată, ei pot fi rezervoare naturale pentru mulți agenți patogeni și pot ușor răspândi bolile datorită mobilității.
Iulia Vizi
