Obiceiuri de Buna Vestire

Buna Vestire (Blagoveştenia), prăznuită în fiecare an în ziua de 25 martie, celebrează vestea cea bună a întrupării Mântuitorului, adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril.

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. 

Este ziua în care Fecioara Maria a primit vestea că-l va naşte pe Hristos de la Arhanghelul Gavriil. Bunavestire este şi un moment în care se aduce în discuţie etica întreruperii vieţii intrauterine.
Preotul ortodox din Tg Mureş, Călin Budai.

Bunavestire este sărbătorită în postul Paştelui, fiind prima zi în care Biserica acordă dezlegare la peşte.

Tradiţia populară mai spune că cei care consumă peşte în această zi se vor simţi ca peştele în apă tot anul. În popor se mai spune că în ziua de Bunavestire cântă pentru prima dată cucul, iar oamenii nu au voie să se certe, fiindcă cine se ceartă va avea necazuri tot anul.
În unele zone nu se pun ouă la cloşcă de Bunavestire. De asemenea, este ziua în care este bine să se pună, pe pragul casei, pâine şi sare pentru hrana îngerilor.

În spaţiul românesc, sărbătoarea Bunei Vestiri (Blagoveştenia) s-a suprapus peste o altă sărbătoare din calendarul popular ce vine din vechime şi care a fost păstrată în lumea satului tradiţional. Este vorba despre Ziua Cucului, zi în care această pasăre-simbol cânta pentru prima oară, vestind venirea primăverii, cu întregul său alai de transformări.
Făcând parte din seria de sărbători din calendarul popular ce anunţau trecerea pragului spre primăvară, după mărţişor, babe şi moşi, Ziua Blagoveşteniei era şi ea considerată importantă pentru a face un soi de prognoză meteo pentru perioada ce urma. După etnologul Ion Ghinoiu, „dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşti. Iar dacă de Buna Vestire se află şi frunză verde, atunci anul va fi cu belşug“.

De Ziua Cucului, omul societătii traditionale româneşti, a dezvoltat o serie de credinţe, obiceiuri şi practice, aflate sub semnul „prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a timpului probabil etc.
În acest sens, o mărturie a unui ţăran român consemnată de Simion Florea Marian,în lucrarea „Sărbătorile la români”, specifica: „Blagoveştenia o aşteaptă oamenii cu mare bucurie ca să audă cucul cântând. Cucul, cam de pe la Buna Vestire până la Sân Petru, avea multe misiuni de indeplinit; el trebuia să ne spună viitorul sau să ne aducă ştiri despre iubiţii şi iubitele noastre”.

Toţi oamenii satului asteptau sa audă cucul cântând, însă era nevoie să îndeplinească trei condiţii: să aibă banii la ei, să nu fie flămânzi şi să nu fie supăraţi.

Când îl auzeau pentru prima oară cântând, atunci îl intrebau, zicând:
„Cucule,
Puiucule!
Câţi ani îmi vei dărui
Până ce eu voi muri?”

Flăcăii şi fetele tinere adăugau:
„Cucule
Voinicule!
Câţi ani imi vei da
Pân m-oi însura (mărita)?

Apoi, fiecare cântat al cucului se număra ca însemnând un an.

In concepţia celor mai mulţi români, cucul cântă de la Buna Vestire până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneacă cu orz şi nu mai poate cânta, prefăcându-se în uliu şi petrecând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Cât de mare sărbătoare e Buna Vestire şi cât de mare e păcatul celui ce lucrează în decursul ei, se poate cunoaşte potrivit ţăranului român, din împrejurări ca acestea: „dacă macină cineva în ziua aceasta şi din fâină măcinată face mămăliga, şi mămăliga aceasta o aruncă apoi în apă, peştii nu o mănâncă; dacă ia făină de aceasta şi o presară pe un pom, pomul respectiv nu face poame anul acela.” (Simion Florea Marian)
Buna Vestire se ţine cu cea mai mare sfinţenie mai ales de către femei, pentru că vestea cea îmbucurătoare, a fost adusă de Arhanghelul Gavriil, Fecioarei Maria.
Unele femei fac în dimineaţa acestei zile foc în ogradă, înaintea uşii şi pun alături pâine, sare şi apă, ca să se încălzească, să mănânce şi să bea apă îngerii. Pâinea şi sarea o dau mai apoi de pomană.
Cei mai mulţi români cred că, începând cu Buna Vestire va fi mai cald şi mai frumos, de aceea se urcă ciobanii în ziua aceasta pe stogul de fân şi ameninţă cu toporul asupra iernii ca să fugă, că iarba-i inverzită şi ei au acum unde paşte oile lor.

În Transilvania, fiecare familie pregătea, în seara de dinaintea Bunei Vestiri, clopoţei, chibrituri si tămâie. În zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oală cu jar, pe care punea tămâie, ieşea afară spre a înconjura de trei ori clădirile şi a afuma vitele. In timpul acesta făcea zgomot cu clopoţeii legaţi la picior. După aceasta, mergea la pomi şi, făcând sub ei focuri slabe, căuta să vadă care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se părea ca nu va rodi, îl atingea de trei ori cu tăişul toporului, zicând: „Daca nu rodeşti, te tai!”
Simion Florea Marian aminteşte faptul că, potrivit acestei credinţe, „focul din oala atrage căldura verii, tămâia alungă şi îndepărtează şerpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorteşte şi readuce în fire organele nutritive deja pierdute.”

O alta credinţă foarte răspândită spune că, dacă în această zi ouă vreo găină, gâscă sau raţă, atunci „ouăle nu sunt bune de pus sub cloşcă, pentru că nu ies pui cumsecade dintr-însele. Tot în această zi, se scot afară stupii care nu s-au scos în ziua de Alexii şi se scot afară vitele de prin grajduri şi se lasă la soare, ca să fie sănătoase peste tot anul.

Blagoveşnicul – Sfantul Arhanghel Gavriil
Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă a doua zi (26 martie), cu sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a intrupării Domnului. Sfântul Arhanghel Gavriil este numit de către cei mai multi români din Bucovina, Blagoveşnicul.
Este o sărbătoare ţinută mai ales de către femei pentru că Arhanghelul a adus vestea Maicii Domnului. Femeile nu lucrează în această zi, mai ales prin casă, pe când bărbaţii lucreaza afară. Ca si Blagoveştenia, sărbătoarea era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor.
Un alt obicei, prevedea ca oamenii să continue a mânca peşte şi în această zi, „nu numai pentru hrană, ci pentru a fi sănătosi ca peştele în apă, tot timpul anului.”

Cristina Bulbescu

surse foto: comisarul.ro, traditii-superstitii.ro, jurnalul.ro