Unirea principatelor în cifre economice

Publicat de Corina Muntean, 24 ianuarie 2019, 20:37

Unirea Principatelor Române a reprezentant mai mult decât un prim pas spre făurirea statului român modern. A reprezentat punctul de start al reformelor economice care au adus România pe linia normală a urbanizării și desprinderea ei de relațiile de tip feudal.

Economia tânărului stat rezultat în 1859, de pe urma unirii celor două principate române, era mult rămasă în urmă față de cea a țărilor occidentale. Cel mai mult sufeream la gradul de urbanizare, respectiv la modernizarea cu infrastructură și construcții de tip nou, industriale și locuințe. După cum arată studiile efectuate de istoricul Victor Axenciuc și preluate de site-ul analizeeconomice.ro, cu doar 3,9 milioane de locuitori noul stat avea un grad de urbanizare de doar 17% în vremea domniei lui Cuza și chiar mai mic, de 10 %, după unele surse, pentru că multe târguri trecute în categoria orașelor la recensământul din 1859 – 1860 aveau o funcție predominant agrară. Ulterior, centrele urbane au putut coagula energiile necesare dezvoltării economice în epoca industrializării, pentru că lumea predominant rurală era caracterizată de o economie a autoconsumului, incapabilă să genereze salturi semnificative în dezvoltarea economică. Conform recensământului din 1859 – 1860, în cele două principate existau circa 60 de mii de salariați (23 mii lucrători în industrie și ateliere meșteșugărești, 23 mii funcționari, 6 mii cadre didactice, și restul salariați în societățile de comerț, transporturi etc.). Dar asta însemna doar 1,5% din totalul populației, în condițiile în care gradul de alfabetizare era de 10%.

După unire, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) a existat o perioadă de avans economic până în anii reformelor agrare și a secularizării averilor mănăstirești, iar în urma adoptării acestor reforme economia -preponderent agrară- a regresat. Dar, deși în anii 1865 și 1866 PIB-ul național a scăzut, veniturile la bugetul statului au crescut pentru că, în urma secularizării averilor mănăstirești, statul a devenit proprietar pe o pătrime din teritoriul agricol al țării și pe multe prăvălii, acarete, vii, locuri de casă, toate acestea însemnând importante resurse pentru buget. Bugetul de stat, pe partea de venituri a crescut semnificativ, de la 35,7 milioane lei în 1862, la aproape 61 milioane lei în 1864. În perioada 1862 – 1864 PIB-ul a înregistrat o creștere de 66 de dolari la paritatea puterii de cumpărare (PPC) iar în ultimii doi ani ai domniei lui Cuza economia a înregistrat o scădere a PIB-ului pe cap de locuitor până la 481 de dolari. Între 1859 și 1866 exporturile Principatelor Unite au crescut de la 78,5 milioane de lei la 116,5 milioane lei (+48%), principalul partener la exporturi fiind Imperiul Otoman. În ce privește importurile, principalul partener era Austria, iar importurile au crescut cu 81 %, de la 38 de milioane lei în 1859, la 71 milioane lei în 1866.

Chiar dacă reforma agrară din 1864 a bulversat și mai mult economia, aceasta este consemnată ca un pas înainte în privința modernizării României prin desființarea relațiilor de tip feudal.

Autor: Virgil Natea

Editor: Corina Muntean

Rubrica Buzunare pline este o rubrică de profil economic realizată de Virgil Natea. Ea poate fi ascultată la Radio Tg.Mureș, pe frecvențele de 102,9 FM și 98,9 FM, de luni până vineri, în emisiunea Pulsul Zilei, la ora 11,40 și, în reluare, în emisiunea Sens unic la ora 16,45.

Sursa: www.analizeeconomice.ro