Romantism ardelenesc
Bărbații se împart în două categorii: cei romantici și restu’. Încerc să-mi imaginez cum ar decurge prima întâlnire a unuia- romantic, să zicem- cu o viitoare potențială iubită. Povestea ar putea porni de la o invitație la cină, lansată pe insta: „diseară hai la un amuse bouche și la un osso buco. Sau preferi o… vrăbioară, un fondue? Un… sssssorbet la desert?”
Romantic, nu? Că doar nu o s-o scoată la un duble cheese în mall chiar de la prima întâlnire, că riscă să pară chitros. Invitația sună foarte bine, meniul-la fel, iar dacă invitata are oareșce cultură gastronomică și nu interpretează vrăbioara în limbaj de cartier, e minunat! Și dacă omu’ nu încasează o poșetă peste frizură pentru osso bucco, vrăbioară și sorbet, să zică mersi: e și romantic, și norocos. Da’, ce-i drept, falit.
Sau, cel mai bine, să se mute-n Ardeal. La Sibiu, de exemplu. Fiindcă bărbații sibienii sunt o categorie aparte. Bărbatul sibian, e precum zona de habitat, adică din …mărginime. Nu în sens peiorativ, ci în sens de buget. Limitat.
În urma unui sondaj, a reieșit că sibienii consideră că o cină romantică ar trebui să coste undeva între 100 și maaaaaaximum 200 lei. Și asta doar dacă e rost de ceva serios. A, încă ceva: ar trebui să plătească cine invită, nu neapărat bărbatul. Dar asta nu-i face pe sibieni mai puțin romantici. Căci la ei romantismul se împletește cu chiverniseala, precum misoginismul cu misandria. Pentru că sibianul gândește așa: nu contează ce mănânci, contează persoana cu care ieși. Aici au dreptate, și punctează cu 1-0. Pe de altă parte, să recunoaștem cinstit: în proporție de 95 %, invitațiile la cină sunt lansate de bărbați. Dar sibienii, oameni de la munte, consideră că dacă au „salvat” de la plată 5% din bărbați, tot e ceva. Deci, adio meniu gourmet și fonfleuri! Că doar un bulz, câteva feliuțe transparente de salam de Sibiu, o ceapă, o brânzică, un caș, colea, astea-s, la Sibiu, suprema eleganță, cu fleivăr local, dacă se dorește ! Bineînțeles, totul s-ar petrece în învăluirea caldă, cu mireasmă de mioară, a unui cojoc mițos sau, fie, a unei pufoaice. Plus că n-ar lipsi tradiționalul ștampel de țuică bătrână. Secretul romantismului sibian? Epitetele la purtător, îngânate molatic-dialectal…
Rămânând în Ardeal, dacă perspectiva sibiană nu-l încântă pe bărbatul cu suflet romanțios, mai există ca variantă Clujul. Doar că acolo-s oleacă mai complicate lucrurile. Că dacă invită doamna la o cină, trebuie să-și ia bani în plus, pentru taxa de cuptor. Asta-i o găselniță nouă, aprobată în restaurantele locale. Îi clar de ce, că doar până-și aprinde clujeanu’ cuptoru’… Mai bine să comande omu’ romantic biftec tartar, stridii sau sushi. Și să mănânce, la fel de romantic, cu mâna, până nu inventează ăștia și taxa pe furculiță. No, ni așa-i la Cluuuj!
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
