Facerea de bine
Cunoașteți vorba aceea cu facerea de bine? Dacă nu știați, aflați că bănățenii au inventat-o! Degeaba se țin ei sus și tare că-s fruncea… Iaca pățanie!
Acțiunea se petrece în Moldova Nouă, nu în cealaltă, unde se vorbește cu „uăi”, ci în aia nouă, de lângă Timiș, zis, în dialectul local, „Cimiș”. Iar, la bănățeni, „uăi” sunt chiar oile!
Cum se întâmplă de obicei la români, primăria a amenajat, pe bani europeni, un frumos parc la ieșirea din localitate, fix pe pășunea destinată caprelor și oilor din zonă. Aici vorba „nu vă buluciți ca oile” nu justifică investiția cu parcul, deoarece natalitatea cam lasă de dorit, iar pentru cei patru-cinci copii, și ăia călare mai mult pe telefoane decât pe leagăne, n-avea rost. Dar, pe banii altuia, mai încape vorbă, făceau și hipodrom, dacă-i trecea cuiva prin cap așa ceva!
Pe de altă parte, parcul în sine e ceva ultramodern: leagăne cu scripeți și amortizoare, băncuțe rotative după soare, după umbră, tobogane hidraulice, panouri solare, tot felul de dotări ultramoderne, pentru a stimula adrenalina și spiritul de aventură. Cui ? Ei, asta rămâne de văzut.
Staaaați, că nu-i gata povestea! Partea proastă e că primarul, cum sunt toți primarii, lipsit de spirit managerial, ce s-a gândit: „ia să organizez eu pe timpul nopții ziua porților deschise!”. Cum a auzit el că se face pe la capitală. Adică să lase parcul descuiat. Consecințele s-au văzut imediat: băncuțe distruse, totul făcut una cu pământul. Iar pe panourile solare a apărut brusc niște mușețel pus la uscat. Acuma, ca să iasă basma curată, primarul a dat vina, firesc, pe caprele vecinului. Cum că erau de fapt nostalgice și ar fi intrat din obișnuință, ca odinioară, la păscut, în parc și, din spirit căpresc-vindicativ, au ros tot ce le-a ieșit în cale: picioarele de la bănci, gărdulețul, măsuțele…
Aici, însă, povestea cu parcul din Moldova Nouă se complică și mai mult.
Un sătean bine intenționat, proprietar de capre și oi, s-a hotărât să repare băncuțele și mesele din parc, pe cheltuiala lui. Ei, aici e punctul culminant. Și,totdată, cheia povestirii „Facerea de bine…”. Nici bine n-a isprăvit cu peticeala la băncuțe că, hop, Poliția Locală, la datorie, întocmea deja procesul-verbal de amendă. Citez: „… a reparat o bancă (șase bănci, susține el) fără a avea aprobarea serviciilor de specialitate din Primăria Moldova Nouă”. De parcă băncile ar fi fost tablouri de Botticelli, ca să necesite chemarea unui expert în artă.
Cu durere în suflet, omul a postat documentul pe Facebook și a adăugat resemnat: „Recunosc și regret fapta.” Sfârșit.
Zic și eu acum, nu mai bun era un hipodrom? Acolo n-avea ce să se strice…
Autor: Sidonia Buta
