Unde dai și unde crapă
Unui doljean i-a sărit casa în aer în timp ce săpa un puț în curte. Coincidență? Mână criminală? Pedeapsă divină? Dar s-o iau cu începutul…
Omul nostru, de bună credință, a vrut să aibă și el o fântâniță la poarta casei, cu apă rece, cumpănă și ulcică tradițională cu smalțul sărit și legată cu lanț, care să stâmpere setea lui și a trecătorilor. Dacă gaz nu are, măcar apă să aibă, și un ștergar de cânepă lângă. I-a sărit în ochi anunțul acela lipit pe stâlpul din fața casei, știți, ăla cu „forăm puțuri”, așa încât ce s-a gândit el: ia să apeleze la niște profesioniști, că doar cu o săpăligă, un tirbușon ori ce s-o mai găsi prin bătătură, nu are șanse prea mari să dea de apă. Zis și făcut! A sunat la numărul de pe bilețelul lipit pe stâlp, s-au înțeles oamenii la preț și au bătut telefonic palma. Au apărut imediat ca din pământ (ca să rămânem în același context teluric) doi indivizi dornici de lucru, în salopete slinoase, cu cizme de cauciuc și cu măști de gaze pe figură și au început operațiunea săpatului, inspirându-se de la jandarmii ce forțează ușa cu berbecul, doar că aici, pe verticală. Adică de sus în jos. Iar când au căutat un berbec, omul nostru a zis că n-are berbec, avea doar un berbecuț, pe care l-a tăiat și din care i-au mai rămas doar niște cotlete pentru Paști. În sfârșit, echipa de forat a improvizat un sfredel din niște coase legate la un dinam și, ca să fie treaba-treabă, să se apuce cu încredere, au chemat o specialistă ezoterică cu o ansă, ca să le ghicească pe pământ drept unde-i locul de săpat fântâna. Fie vorba între noi, la ce urma să se întâmple, mai bine chemau un popă, dar cine s-ar fi gândit la una ca asta?
După toate preparativele astea, când au alimentat sistemul de coase electrice la curent și l-au înfipt în sol, a izbucnit deodată o pălălaie și s-a auzit o bubuitură ca de bombă nucleară, urmată de explozia în urma căreia casa a sărit cu totul în aer ca o ciupercă… Nuuuu, nu e ce credeți!
N-au dat cu berbecul vertical în vreun obuz rămas de pe vremea războiului, ci s-a întâmplat altceva, mult mai complicat. Au forat fix un puț de petrol, de gaze, în orice caz, au dat peste ceva inflamabil…
După primul șoc, săpătorii au încercat să iasă basma curată: cică în anunț nu scria nicăieri expres că ei forează strict puțuri de apă. Poate fi orice puț: de petrol, de sare sau chiar un puț mortuar, pentru eventualii decedați.
Singura reacție spontană a fost exclamația cu vocea gâtuită a unui săpător, trecut vara trecută în concediu cu familia prin Napoli:
– Pompeiiiiii! O să avem soarta lui!
Nu, că nu-l chema pe niciunul dintre ei Pompei, dar când a văzut vulcanul negru și pâclos ce-a crezut? Că îl va prinde sfârșitul sub jetul vâscos de lavă, mă rog, de țiței… Concluzia îi aparține unei localnice: „ Periculos este că stăm cu gazele sub noi. Ne sperie, că peste tot forfotește. Umblăm mereu cu Colebilu’ în buzunar. Are totuși efect, să știți!”
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
