„Supraomul” Vasile Adamescu şi-a lansat ,astăzi, cartea autobiografică, la Tg.Mureş!
Profesorul Vasile Adamescu este singurul român orb şi surd, care a reusit să învingă muţenia, după mulţi ani de studiu şi muncă cu profesori dedicaţi ai Şcolii de Nevăzători şi ai Universităţii Babes Bolyai din Cluj-Napoca.
Mai mult, acesta a învaţat să scrie cuvinte care descriu lucruri pe care nu le-a văzut niciodată iar apoi, pasionat de sculptură, a urmat Şcoala Populară de Artă care l-a ajutat să imprime lutului forme şi chipuri de o acurateţe surprinzătoare.
După un efort de un deceniu a scris şi primul volum al cărţii sale autobiografice „Înfruntând Viata” pe care a ales să o lanseze astăzi şi la Tîrgu-Mures.
Este povestea unui om-fenomen, căruia i se spune „supraomul”, pentru că la fel ca el mai sunt doar 20 în lume, spune preşedintele Asociaţiei Podium, organizatorul evenimentului, Andrei Vornicu.
După ce a terminat studiile gimnaziale şi liceale, Vasile Adamescu s-a înscris la sectia de Psihopedagogie, din cadrul Facultătii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea Babes-Bolyai.
A absolvit facultatea cu media 9,75 şi a devenit profesor la Şcoala de Nevăzători, unde a lucrat timp de 29 de ani cu copii cu surdo-cecitate. Cunoaste 5 limbi străine, a participat la congrese internationale, sculptează si, desi este pensionar, Vasile Adamescu încă lucrează, la scoală sau în atelierul său, cu copiii cu deficiente de vedere pe care îi învată să se exprime simtind si modelând lutul.
Cartea are peste 200 de pagini si este un omagiu adresat tuturor celor care l-au îngrijit si au contribuit la dezvoltarea lui, spune profesorul Vasile Adamescu cu ajutorul interpretului său, profesorul Viorel Micu.
Vasile Adamescu s-a născut pe 5 septembrie 1944, în satul Borcea, judeţul Călăraşi. A fost un băiat perfect sănătos până la vârsta de doi ani când, după moartea mamei sale, lăsat să doarmă în frig, a făcut meningoencefalită si a rămas fără două simţuri importante, văzul şi auzul.
Până la vârsta de 11 ani, Vasile Adamescu nu ştia să vorbească, nu ştia să scrie sau să citească. Comunica prin atingeri cu cei din jur. La vârsta de 11 ani a fost dus la Cluj, la Şcoala de Nevăzători, unde a învăţat carte, a fost demutizat şi a reuşit, eroic, „să înfrunte viaţa”.
Cristina Bulbescu
Sursa: RTM
