„Aici Radio Praga!”

Publicat de radiomures, 15 octombrie 2015, 20:28

Radio Praga a emis pentru prima dată la 24 iulie 1936. S-a transmis muzică înregistrată pe plăci, întreruptă la interval de 20 minute de ştiri citite în diferite limbi străine. Programele propriu-zise au început să fie transmise începând cu 31 august 1936. În primele zile se emiteau doar 6 ore/zi, ajungându-se treptat la 14 ore muzică şi 3 ore buletine de ştiri citite în cehă, slovacă, germană, franceză, engleză, ruteană, spaniolă şi, ocazional, în rusă. După semnarea Acordului de la München (30 septembrie 1938), programele s-au extins şi în limbile italiană, portugheză, sârbo-croată şi română. Această structură a fost păstrată până la 15 martie 1939, când Cehia a fost ocupată de trupele germane, iar Radio Praga a primit aprobarea să emită doar în limba cehă, sub strictul control al ocupanţilor. De-abia după eliberarea Cehoslovaciei, Radio Praga a putut să emită din nou liber, emisiunile în limba română fiind reluate pentru scurt timp, în 1946. În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează înregistrate amintirile lui Gerhard Bart – şeful secţiei române de la Radio Praga (1946 – 1949)

Emisiunea în limba română a început la 1 octombrie 1946. Emisiunea era zilnică şi dura o jumătate de oră: de la orele 19 până la orele 19.30, pe unda scurtă 34,5 metri. La Secţia română eram eu cu o doamnă – Elena Ofciacikova. Această colegă era născută în România, tatăl ei fusese delegat ceh în România şi, deci, vorbea o română foarte bună. Împreună cu ea făceam emisiunile. Redacţia centrală ne dădea ştiri şi comentarii. Toate ştirile pe care le primeam erau traduse în limba română de noi. Emisiunea era în direct. Atunci nu aveam posibilitatea să facem înregistrări. Numai duminică erau transmise concerte sau emisiuni culturale înregistrate. Emisiunea începea cu anunţul: ,,Bună seara, stimaţi ascultători, începe emisiunea în limba română a Radiodifuziunii cehoslovace – Radio Praga. Transmitem în fiecare seară la orele 19, pe unda scurtă 34,5 metri, “Bună seara.” În fiecare zi aveam un sfert de oră de ştiri şi, după aceea, comentarii. Anutam delegaţiile cehe care plecau în România sau delegaţii române – comerciale, culturale, politice – care vizitau Cehoslovacia ; şi întotdeauna căutam personalităţi cu care înregistrăm un interviu pe care-l transmitem, pentru că doream să arătam prietenia dintre ţări.

Eu eram seful Secţei române. În fruntea emisiunilor pentru străinătate aveam un director şi un director adjunct. Exista un director care răspundea de noi. Împreună cu acest director alcătuiam sumarul zilei. Aveam nişte comentarii întotdeauna în rezervă. Ştiam care personalităţi sunt în momentul de faţă la Praga sau au sosit din Bucureşti sau din ţară la Praga. Deci, aveam întotdeauna rezerve pentru emisiune. Exista forma vizei, era dată de acel şef care răspundea şi de emisiunea noastră. Trebuia să vadă materialul cu jumătate de oră înainte intrării în studio. El se uita la program şi spunea da sau ba. El îl vedea în limba română. Noi am avut noroc că acest om a trăit şi el, nu ştiu cât, cinci sau zece ani în România şi ştia puţin româna. Emisiunea era supravegheata de cineva. La început era un om care nu vorbea limba română, deci nu înţelegea ce se transmite. Era mai mult pentru a opri emisiunea dacă apareau defecte de ordin tehnic, dar de ordin al limbii sau al comentariului sau al subiectului, asta nu! Asta până la jumătatea anului 1948. De la jumătatea anului 1948 a aparut o supraveghere – aşa numita supraveghere politică a emisiunilor. Această supraveghere politică era realizata tocmai de acel redactor care înţelegea destul de bine limba română. El asista din regie, verifica dacă e totul aşa cum şi-a dat el viza.

Noi ascultam Radio Bucureşti ca sa fim la curent cu evenimentele din Romania. Ascultam ştirile, mai ales ştirile. Până la lovitura de stat din 25 februarie 1948 totul era apolitic. Totul era bazat pe prietenie. Abia după 25 februarie 1948 am început să transmitem puţină politică, am arătat care este situaţia la noi, cum ştim noi să construim socialismul şi aşa mai departe. Ştiţi că după 25 februarie ’48 Cehoslovacia a devenit o ţară popular democrată cum, de altfel, era atunci şi România după abdicarea Regelui Mihai. Pe la începutul anului 1949 emisiunea noastră s-a scurtat la un sfert de oră.

Emisiunile în limba română au încetat să fie difuzate în 1949. Nu a venit nimic brusc. Această încheiere a fost planificată, deoarece România a devenit o ţară populară, democrată. Şi noi eram o ţară democrată.   Deci, emisiunile în limba română au încetat prin iunie ’49 – mi se pare. Încetul cu încetul au încetat şi emisiunile în ungară, polonă, bulgară. În schimb, s-au lărgit emisiunile pentru Franţa, Anglia şi, mai ales, pentru America unde erau foarte mulţi cehoslovaci.

[Interviu telefonic la Praga realizat de Octavian Silivestru, 30.03.2000]