„Am aici un …Copil, o Cratiţă şi o Fată bătrână”

Publicat de radiomures, 14 septembrie 2016, 12:27

Editura “Cununi de stele” prima oară, la Tg.Mureş.
Pe „cărarea cu steluţe” (descoperită mai ales de copii), tot mai sus, şerpuind pe treptele Teatrului Naţional, drumul ducea la Editura „Cununi de stele”. La o doamnă ivită parcă dintr-o poveste indiană,remarcată instant,graţie zâmbetului ei cuceritor şi licărului de emoţie din priviri. Printr-un gest tainic îţi întindea un coşuleţ cu bilete de…înţelepciune. Nu costau nimic,dar efectul era magic. Toată lumea se însenina, îşi deschidea sufletul, apoi descoperea Cărţile-Amita Bhose, Eminescu, Tagore, Poveşti…Ce bogăţie! Ce bijuterii! Una mai frumoasă decât alta! Cine e Amita Bhose? A trăit în România? Dar cine e doamna din faţă, doamna de la Stand? Parcă s-a „materializat” şi a ieşit taman din coperta haioasă „Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul”. Incredibil! E insăşi ea, autoarea cărţii cu pricina- Carmen Muşat Coman-scriitoare, jurnalistă, traducătoare din bengali şi (Nota Bene!) directoarea Editurii „Cununi de stele”! Cum să nu o fotografiezi?! Cum să nu scoţi microfonul, iute-iute s-o intervievezi?! Să se bucure şi alţii de prezenţa ei, în premieră, la Tg. Mureş.

– Patru zile de Bookfest, trei lansări de carte… „Pas mal!”- vorba francezului. Cum se simte Editura „Cununi de stele” la Tg.Mureş?
– Se simte …aproape de stele.
– Ce frumos aţi spus!
– Da, fiindcă aşa şi este. Nu exagerez! Dacă mă gândesc că orice om care a trecut pe la stand a luat un proverb, s-a bucurat de ce scria acolo şi, cel mai important, a aflat de Didi (Amita Bhose). E multă uimire bucuroasă în ochii oamenilor cărora nu le vine să creadă câte a putut face o indiană pentru cultura română. Câte a putut face un singur om!
– Care a fost prima lansare pe care aţi avut-o?
– În prima zi am prezentat „Povestea prinţului Sobur”, o culegere de basme, tradusă din bengali-limba lui Tagore şi limba maternă a traducătoarei -Amita Bhose. Sunt nişte basme în care oamenii se regăsesc, fiindcă sunt scrise pentru cei mici dar mai ales pentru cei mari, pentru noi, cei care am cam uitat ce fascinantă e lumea poveştilor şi câtă nevoie avem de poveşti.
– Ce ne-aţi propus, sâmbătă- 10 septembrie?
– După mine, al doilea eveniment al Târgului a fost cel mai important fiindcă am putut prezenta mureşenilor un om fascinant. Un om care a lăsat în urmă TOT (şi când spun „tot” mă refer la: avere, familie, patrie) în favoarea României. O indiană îndrăgostită de opera eminesciană-Amita Bhose- prima traducătoare a lui Eminescu în Asia; eminescolog, doctor în Eminescu, profesor, traducător; un om care a trăit aici ,cu noi, în epoca aceea comunistă, cu un salariu în lei; un om de o modestie rară. „Datorită lui Eminescu numele meu este pe toate meridianele lumii”, obişnuia să spună.
– Într-adevăr era un om special. La Facultate v-a fost profesor …
– Profesor şi Model (deşi termenul e prea tocit)! În memoria ei am creat Editura, să-i public Opera.
Ştiţi că drumul Amitei Bhose spre Eminescu a pornit de la poezia „Ce te legeni, codrule?” (din manualul de limba română, pe când învăţa româneşte la Universitatea Bucureşti). Avea impresia că citeşte …Tagore în română! I s-a părut miraculos şi s-a tot întrebat: Cum de aceşti doi poeţi scriu la fel, deşi sunt atât de diferiţi? Poezia „Ce te legeni…” i-a schimbat total destinul.
– În ultima zi de Bookfest aţi aliniat, în Constelaţia „Cununilor de stele”, propriile dumneavoastră cărţi…
– M-am gândit să ne şi distrăm un pic! Să nu fie numai…Eminescu, numai Studii şi articole, să nu creadă lumea că-s „prea sus”, acolo în „cununile mele de stele.” Ne-am amuzat deci, duminică la prânz, cu mici povestioare despre aşa-zisa emancipare a femeii, cu eseuri despre relaţia părinţi-copii şi destinul femeilor. Cu ironie şi autoironie! Ne-am amuzat şi ne-am jucat de-a sesiunea de autografe pe: „Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână” „Cum s-a făcut de-am rămas la cratiţă” „Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul” „Cum s-a făcut de-am plecat de-acasă”.
– Mă bucur mult că, pentru dumneavoastră, cărţile nu sunt simple „mărfuri”. Le dăruiţi, le vindeţi sau pur şi simplu vorbiţi despre ele cu drag. Cu foarte mult drag.
– Nu au cum să fie mărfuri! Bine, în contabilitate sunt o „marfă” dar nu au cum să fie marfă. În fiecare e atâta suflet, e sufletul lui Didi, e sufletul oricărui om care trece pe la stand, pune mâna pe carte şi şopteşte tainic: “Ce copertă frumoasă!” Omul acela se împrieteneşte cu tine şi te mai caută.
– E atras de „Cununi de stele”.Vă mulţumesc mult!

Margareta Puşcaş

Foto: Margareta Puşcaş