ANIMALE DE COMPANIE: Pisica birmaneză

Publicat de radiomures ☺ᵛᵇ, 19 aprilie 2015, 18:29

Pisica birmaneză, de o frumusețe aparte, cu ochii strălucitori de un albastru safir, este foarte răspândită la noi, cu sau fără pedigree.

Foto: (c) toateanimalele.ro/Pisici/Birmaneza


Originară din Myanmar (fosta Birmania), este considerată sacră pentru că trăia în preajma preoților din templu. A apărut pentru prima dată în Europa în 1919, când miliardarul american Cornelius Vanderbilt a cumpărat o pereche cu ocazia unei croaziere în mările orientale, plătind pe ea o mică avere. Masculul nu a rezistat călătoriei, dar femela, care era gestantă, a fătat la Nisa, în Franța. Acești pisoi sunt considerați strămoșii rasei în Occident. Conform altor surse, birmaneza ar fi mai degrabă rezultatul unui proiect de selecție inițiat de un grup de crescători francezi în anii ?20. Rasa este înscrisă în Cartea de Origini Franceză încă din 1925, dar nu mai există alte informații despre ea până în anii ’30, când principesa Marie Melita de Hohenlohe-Langenburg a cumpărat un exemplar din această rasă la expoziția de pisici de la Paris, plătind peste 3.000 de franci. Birmaneza ajunge în Marea Britanie în 1960, fiind recunoscută în 1966, iar după un an este recunoscută și în Statele Unite, potrivit www.zooland.ro.

Birmaneza are părul semi-lung și statura medie. Corpul este lung și elegant, dar puternic construit. Are o față lată, rotundă, un nas relativ lung, care se îngustează spre vârf, urechi medii ca mărime, poziționate la o distanță mare una de cealaltă. Picioarele sunt robuste și de lungime medie, coada stufoasă și, în comparație cu corpul, are o lungime proporționată. Ochii, rotunzi și bine distanțați, sunt cât se poate de albaștri. Pisica birmaneză are blana albă sau crem cu marcajele de culoare seal, albastru, chocolate, cream, roșu, lilac către extremități (cap, urechi, coada, picioare), dar labele sunt întotdeauna albe, potrivit site-ului animalutze.com.

Toaleta blănii sale mătăsoase poate fi făcută destul de ușor. Una sau două perieri pe săptămână sunt suficiente pentru a menține animalul în formă. În timpul perioadei de năpârlire, blana trebuie periată mai des, dar, în orice caz, firele de păr se încâlcesc destul de rar. Periajul se face cu un pieptene metalic, cu dinții rari și rotunjiți la capăt. Unele pisici birmaneze au un aspect cu totul deosebit prin coada deasă aidoma celei de veveriță. Pot fi îmbăiate o dată pe lună, dar nu trebuie să le ajungă apă în urechi.
Foto: (c) rasedepisici.wordpress.com


Personalitatea birmanezei este fermecătoare. Temperamentul este de la moderat până la foarte activ. Calmă, elegantă și foarte atașată de stăpân, pisica birmaneză este sociabilă și nepretențioasă. Foarte curioasă, inteligentă, atașată și blajină, îi place compania oamenilor și manifestă multă afecțiune față de om. Birmaneza își va forma programul după cel al stăpânului și va fi mereu prima care să-l întâmpine când se întoarce acasă. Nu este zgomotoasă, fiind recomandată celor care iubesc liniștea și calmul. Atunci când se hotărăște să-ți „vorbească” o face pentru a-ți aminti că este timpul să-i dai de mâncare, pentru că o doare ceva sau vrea puțină atenție din partea ta. Este un animal de apartament minunat, suportă cu ușurință prezența copiilor și a altor animale. Poate fi lăsată și liberă în grădină, pentru că îi place să se cațere pe copaci, după cum se menționează pe www.e-pets.ro.

Foto: (c) petshome.ro

 
Nu întâmpină multe probleme de sănătate dar este indicat control anual de rutină la veterinar, mai ales după vârsta de opt ani, pentru a preveni problemele legate de vârstă, precum boli ale ficatului sau rinichilor.

Legenda pisicii birmaneze spune că rasa acesteia descinde dintr-o veche populație de pisici sacre, găzduite în templul Khmer de la Lao-Tsunin. Se spune că în momentul când mureau acești călugări sufletele lor intrau în corpul acestor minunate pisici și trăiau mai departe pe pământ. Conducătorul călugărilor din acea mănăstire era Kittah Mun-Ha, un preot deosebit care pe timpul vieții sale a fost declarat un sfânt. El în fiecare seară împreună cu pisica sa Sinh se ruga zeiței Tsun-Kyan-Kse. În timpul unui atac asupra templului, marele preot a fost grav rănit. În momentul morții, pisica s-a așezat pe pieptul stăpânului, cu fața spre zeiță. Atunci, pisica cu blana albă a căpătat nuanțe aurii, iar ochii s-au făcut albaștri, ca ai zeiței. Lăbuțele sale, care atingeau preotul, au rămas albe, ca semn al purității. Îndemnați de privirea pisicii, călugării s-au repezit să închidă ușile grele de bronz ale templului, salvându-se astfel de jaf și distrugere. Sinh nu și-a părăsit stăpânul și a murit la 7 zile după el. Când călugării s-au adunat în fața statuii zeiței pentru a-l alege pe succesorul lui Mun-Ha, au văzut alergând către ei toate pisicile din templu, transformate toate aidoma lui Sinh.

Foto 1 : cugetliber.ro