Azi sunt 29 de ani de la Revolta muncitorilor brașoveni din 1987
Publicat de radiomures, 15 noiembrie 2016, 10:21
A fost primul protest stradal din timpul regimului comunist și a însemnat începerea sfârșitului comunismului în România.
Așa a început revolta de la 15 noiembrie 1987 de la Brașov.
Ieșiți de la schimbul III, muncitorii de la Întrprinderea de Autocamioane, revoltați de faptul că nu și-au primit decât jumătate din salarii, dar și de condițiile în care trăiau românii la acea dată, au ieșit în stradă.
În jurul orei 8.00 dimineața, aproape 4.000 de muncitori erau adunați la porțile fabricii de autocamioane. În jurul orei 11.00, doar 400 de muncitori au pornit marșul către sediul Comitetului Județean de Partid, Prefectura de azi, pentru a se plânge de condițiile de trai.
Pe drum, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” , „Vrem pâine fără cartelă!” și au cântat imnul Revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. În centrul Brașovului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabricile Tractorul și Hidromecanica, dar și elevi, studenți și mulți brașoveni. În fața Județenei de partid, demonstranții au început să scandeze sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”.
Membrii Securității deja erau infiltrați printre muncitori, având rolul de a observa și reține figuri ale participanților. Dacii cu geamuri fumurii, din care Securitatea fotografia mulțimea, treceau încet pe lângă demonstranți.
Punctul culminant al manifestației a fost când protestatarii au ajuns la Cantina Partidului, de lângă Sediul Partidului, pregătită pentru alegerile locale din acea zi cu alimente și băuturi pe care brașovenii nu le mai văzuseră prin magazine de ani de zile.
Atunci, manifestanții s-au apucat să arunce și să distrugă tot ce le ieșea în cale, tot ce avea legătură cu „regimul comunist”.
Urmările Revoltei din 1987 de la Brașov au fost dezastruoase. Intervenția brutală a trupelor speciale cu TAB-uri și aruncătoare de gaze lacrimogene, arestări chiar în acea noapte, interogatorii și bătăi în sediul Miliției și al Securității. Peste 300 de persoane au fost ridicate și anchetate în acea noapte. A urmât un simulacru de proces, cu sentințe stabile dinainte, ținut cu public muncitoresc atent ales de Securitate, clădirea păzită de forțele speciale și TAB-uri postate la intrarea în Brașov.
Totuși, regimul comunist, încercând să mascheze adevărata cauză a revoltei, a tratat protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, iar sentințele nu au depășit 3 ani de închisoare fără privare de libertate, dar cu executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990, cercetătorii au descoperit circa 100 de sentințe date în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.
Momentul Brașov 15 noiembrie 1987 va rămâne în istoria noastă ca începutul sfârșitului comunismului în România. Jertfa muncitorilor brașoveni nu a fost în zadar, astfel că doi ani mai tărziu, în 1989, România urma să scape de comunism prin înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu.
Vali Blajovan
