Betonul – cel mai distructiv material de pe Pământ
Publicat de MIRELA ROTAR, 28 februarie 2019, 11:30 / actualizat: 4 martie 2019, 14:34
Cel mai răspândit material de pe Pământ, după apă, este betonul. Dacă industria cimentului ar fi o ţară, aceasta ar ocupa locul trei în lume la capitolul emisii de dioxid de carbon, cu 2,8 miliarde de tone, fiind depăşită doar de China şi SUA. Betonul turnat într-o singură zi pe tot cuprinsul Pământului ajunge aproape de volumul uriaşului Baraj al celor trei chei din China.
Acest material este fundamentul dezvoltării moderne, acoperă casele şi blocurile de locuinţe care adăpostesc miliarde de oameni, ne ajută să ne apărăm de dezastrele naturale şi ne furnizează structuri pentru îngrijirea sănătăţii, educaţie, transporturi, energie şi industrie.
Dar beneficiile pe care le aduce ascund enormele pericole la adresa planetei, a sănătăţii oamenilor şi chiar a culturii.
Încercăm să îmblânzim natura cu ajutorul betonului. Plăcile de beton ne protejează de intemperii, ne feresc de ploaie, de frig şi de noroiul de afară. Dar, totodată, acoperă suprafețe mari de teren fertil, seacă răuri, sufocă habitate şi – acţionând ca o a doua epidermă pietrificată – ne desensibilizează de ceea ce se petrece în afara fortăreţelor noastre urbane.
Lumea noastră în albastru şi verde devine din ce în ce mai cenuşie. Potrivit unui calcul, masa de beton a ajuns să depăşească masa carbonică combinată a fiecărui copac, arbust şi tufă de pe planetă. Astfel, se poate spune că mediul nostru construit îl depăşeşte pe cel natural. Dar spre deosebire de lumea naturală, care creşte, caracteristica principală a betonului este de a se întări şi apoi a se degrada, extrem de lent.
Dacă plasticul produs în ultimii 60 de ani ajunge la 8 miliarde de tone, o cantitate mai mare de beton este produsă în numai doi ani. Cu toate acestea, deși problema creată de beton este mai extinsă decât cea reprezentată de plastic, în general este considerată mai puţin gravă.
Betonul nu este derivat din combustibilul fosil, nu se regăseşte în stomacul balenelor şi pescăruşilor. Medicii nu descoperă urme ale sale în sângele nostru. Şi nici noi nu-l vedem agăţat prin copaci sau contribuind la depunerile masive din canalele de scurgere subterane. De aceea, impactul betonului asupra mediului este mai puţin înţeles.
