„Cultura nu se vede. Se trăiește”. Interviu cu Ministrul Culturii, András István Demeter
Publicat de Rotar Mirela, 15 ianuarie 2026, 12:34
De Ziua Culturii Naționale, Ministrul Culturii, András István Demeter, a vorbit în emisiunea De 10xRomânia despre rolul discret, dar esențial al culturii în viața de zi cu zi, despre sprijinul pentru sectorul independent, patrimoniu, tineri și despre de ce gratuitatea nu este întotdeauna soluția pentru accesul la cultură.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Într-o zi simbolică precum Ziua Culturii Naționale, ce v-ați dori să înțeleagă românii mai bine despre cultură și despre rolul ei în viața de zi cu zi?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Lumea se înghesuie să facă remarci acoperitoare, vaste, complexe, nuanțate despre cultură. Cultura e ceva care se remarcă mai cu seamă prin absența ei decât prin prezența ei. Lipsa culturii, lipsa educației, lipsa sensibilității este ceea ce ne doare de regulă. Prezența ei este atât de discretă, încât cel mai des ea nici nu o realizăm. De aceea îmi place mie să spun cu cuvinte simple că ea, cultura, trebuie mai întâi de orice trăită. Apoi, evident, făcută, cultivată, comunicată, promovată, dar înainte de orice, de oricine, decât de cei care o fac, de cei care o promovează sau de cei care o consumă, trebuie trăită.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Apropo de discreție, pentru că ați menționat cuvântul acesta un pic mai devreme și mi-a atras atenția, de Ziua Culturii Naționale sunt organizate evenimente în toată țara, de către toate instituțiile de cultură. De fapt, nu numai în ziua aceasta, cred că în zilele premergătoare Zilei Culturii Naționale se vorbește despre poetul Mihai Eminescu foarte mult. Ce facem în restul anului, domnule ministru?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Ca la orice sărbătoare, ai o perioadă de pregătire, o perioadă efectivă a sărbătoririi, după care intri în viața normală, cotidiană, în care adesea uiți și de ce ai sărbătorit și pentru ce ai sărbătorit. De regulă, Ministerul Culturii, până acum, până în acest an, se pregătea pentru această zi cu un eveniment care se și consuma, o efemeridă de fapt, un spectacol, un ceva, care întotdeauna însemna, de fapt, un fel de sfârșit. Anul acesta am propus altceva, o altă abordare, ca Ziua Culturii Naționale să însemne un început, să însemne lansarea unor proiecte care se dureze tot anul, lansarea unor provocări, lansarea unor sesiuni de finanțare. Sau, cum a fost ieri la Ipotești, o dezbatere pe inițiativă legislativă a Guvernului, care, iarăși, odată pornit, va continua dezbateri parlamentare, dezbateri în Guvern și, într-un final, se va încheia fără a uita că ea a început chiar în ajunul Zilei Culturii Naționale.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Dacă ar fi să vorbim concret acum despre proiecte lansate de Ministerul Culturii în acest an, în 2026, care ar fi acesta? Dacă ne puteți da un exemplu, măcar?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Sunt, în primul rând, inițiative legislative absolut necesare, care sunt acum în faza de consultare publică și acum, în aceste zile, ele ajung să îmbrace forma finală, asta pe de o parte. Pe de altă parte, suntem în primul proces de reevaluare a procedurilor de aplicare a Ordonanței 51 privind acordarea finanțărilor nerambursabile în cultură, care, iarăși, va merge, atât în sesiunile de finanțare de pe parcursul acestui an calendaristic, cât și în anii următori, pentru că intenționăm, spre exemplu, să trecem pe finanțarea nerambursabilă acordată pe baza unor scheme de ajutor de stat sau de ajutoare de minimis. Nu în ultimul rând, un alt început înseamnă încheierea unei etape de negocieri, de analize, dar și de verificări, așa cum am mai anunțat, de achiziționare a corespondenței dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, urmând ca zilele acestea să venim cu detaliile privind concluziile acestor pregătiri începute în toamna anului trecut.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Dacă ar fi să ne raportăm și la sectorul independent, cum sprijină statul artiștii independenți, nu doar instituțiile mari de cultură, teatru, opere, muzee?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Mi-ați adresat o întrebare extrem de dragă inimii mele, pentru că aici avem o datorie de peste trei decenii. În ultimii 20 de ani acest fenomen s-a născut, are o evoluție extrem de spectaculoasă și are o contribuție considerabilă la tot ce înseamnă economia națională, vorbesc inclusiv de calitatea ei de a fi motor economic, nu doar un motor spiritual de dezvoltare. Doar că acest fenomen lipsește cu desăvârșire din întregul sistem legislativ românesc, care este croit, constituit, construit eminamente pe cultura guvernată de dreptul public, pe cultura instituționalizată, lipsind cu totalitate, mecanismele constante și susținute de finanțare a fenomenului cultural privat. Avem aceste exemple sporadice, aceste excepții punctuale, cum ar fi ordonanța 51 de care am vorbit, sau finanțarea punctuală pe Legea 350, care asigură finanțări nerambursabile pe zona de ONG-uri în general și cuprinde și cultura, din când în când, dar ele nu asigură decât tratament simptomatic, în niciun caz nu tratează boala cu care acest fenomen se luptă de la nașterea fenomenului, anume absența unor mecanisme constante de finanțare. În acest sens am ajuns la concluzia, după ani și ani de căutări, că de fapt, începând cu acest an, și am discuții foarte susținute cu decidenții politici, dar și cu zona guvernamentală, nu doar parlamentară, pentru a face niște schimbări în legislația națională, în sensul în care ar trebui introdus un sistem sau preluat în finanțarea culturii private, cum se mai numește ea, a unor mecanisme de tip „cash rebate” și în toată sfera privată, care ar putea asigura, prin reîntoarcerea unor sume plătite ca și contribuții la bugetele locale sau la bugetul de stat, reîntoarcerea proporțională către plătitori, astfel încât să aibă și ei un fond rulment, cum s-a numit acesta, pentru a fi reinvestit în viitoarele proiecte care să genereze alte contribuții la bugete, care la rândul lor să poată să genereze sume reîntoarse în acest fond rulment, adică să devină un circuit economic clar și predictibil.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Aș vrea să ne raportăm un pic și la patrimoniu. România este o țară bogată din acest punct de vedere, Bucureștiul este un oraș bogat din acest punct de vedere. Asistăm și la reușite. Sunt multe clădiri de patrimoniu reabilitate, dar sunt și altele lăsate în paragină. Cum combate Ministerul Culturii distrugerea patrimoniului prin dezvoltări imobiliare agresive?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Aici avem mai multe nuanțe. Și din acest punct de vedere moștenirea noastră este bogată, dar care creează și o acumulare de responsabilități neonorate sau de iresponsabilități în care au ajuns să se augmenteze exponențial odată cu trecerea timpului și lăsarea în nelucrare sau în paragină, începând cu anii socialismului, a unei imense părți din această moștenire. Acum nu vreau să intru în foarte multe detalii, dar anul 2025, finalul acestui an, a însemnat un nou început, a însemnat relansarea, continuarea unui proiect denumit E-Monumente și lansarea unui proiect care are finanțarea, din fonduri externe, finanțarea suficientă și necesară pentru a rezolva acele probleme despre care tot universul de specialiști din domeniul patrimoniului, fie el material, mobil, imobil, imaterial etc., subacvatic, s-au plâns de-a lungul acestor decenii care aveau soluții, dar nu au bani. Acum avem un proiect, avem un deadline, 48 de luni, din care au trecut deja vreo 35 de zile, avem finanțare, avem o evidență a situațiilor și este necesară generarea unei platforme interactive ca, la finalul acestei perioade, să avem instrumentul necesar pentru a putea gestiona toate problemele legate de patrimoniu, de la evidență până la stadiul, până la legăturile cu instituții cu responsabilități, a se vedea, de exemplu, nu doar cartografierea națională, ci inclusiv tot ce înseamnă informații cadastrale și așa mai departe, ca atunci când cineva, în această listă, în această platformă, căută un monument, să apară informațiile, repet, nu doar necesare și utile, ci și cele decisive pentru a putea interveni în timp util. Mai mult decât atât, această platformă, această abordă contemporanță, și de viitor sper, va simplifica administrarea tuturor problemelor, astfel încât să nu mai fim trimiși de la Ana la Caiafa atunci când avem vreo interacțiune cu o clădire-monument sau o clădire aflată în zona de protecție, sau într-un SPIT și așa mai departe.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Aș vrea să mergem un pic și către generația tânără. Și v-aș întreba în momentul acesta, ce face Ministerul Culturii pentru a duce cultura într-o zonă mult mai accesibilă pentru generațiile tinere? Există un plan dedicat generației tinere?
András István Demeter, Ministrul Culturii: Da, acum, Ministerul Culturii, am mai spus-o și o spun, și profit și de această ocazie, să o repet, Ministerul Culturii nu este un actor activ în această problemă, nu trebuie să fie, nu trebuie să se substituie inițiativei în general. Ministerul Culturii are menirea de a face politici, de a face politici publice, de a face proceduri sau de a face intervenții legislative care să faciliteze ca orice actor în orice zonă, din orice domeniu și din orice colț a tării să beneficieze de niște mecanisme, de niște sisteme prin care inițiativa lui, inclusiv în această materie de atragere a segmentului sau de investiție în viitorul culturic, până la urmă, în asta se traduce întrebarea noastră, să o poată pune pe picioare ideea, să poată să parcurgă distanța mică sau mare de la proiect la implementare și către rezultate, aceasta este treaba Ministerului Culturii. În acest sens, avem în vedere elaborarea, pe de o parte, a unor modificări ample în legislația-cadru a culturii, pentru că, în prezent, vorbim de un morman de legi făcute plus-minus pe același calapod, cam cu aceleași plusuri și cu aceleași minusuri, cărora le scapă cam aceleași probleme, concentrându-se toate aceste reglementări pe aceleași abordări. Este clar că, după 35 de ani, nu mai este în regulă să continuăm cu ele și să facem, în final, legea-cadru a culturii și codurile subsecvente, complementare, care se adresează marilor domenii din cultură, cum ar fi zona patrimoniului, zona creației contemporane și zona de comunicare a tot ce înseamnă educație și cultură, care este asigurată prin diverse reforme ale mediei, publice sau private.
Adelina Tocitu, producător De10xRomania: Domnule Ministru, mă întorc un pic la Ziua Culturii Naționale și aceasta va fi ultima întrebare. Aș vrea să vă mai întreb de ce accesul gratuit în unele instituții de cultură, precum muzeele, este oferit doar pe 15 ianuarie și nu mai des? Poate ar fi și aceasta o metodă de încurajare pentru vizitarea patrimoniului și cunoașterea lui.
András István Demeter, Ministrul Culturii: Eu cred că aceasta este o capcană. Aceasta este o abordare falsă. Știm din perioada antichității că, de regulă, „circe et panem” era un instrument mai degrabă politic. Tot așa, cultura presupune, și acum, volens-noles, ne reîntoarcem la prima întrebare, ce e cultura și așa mai departe, atunci o continuăm și cu ce presupune cultura. Cultura și consumul și accesul la cultură nu înseamnă gratuitate. Asta înseamnă un anumit tip de abordare a culturii, anume, fără pregătirea spirituală, fără pregătirea sufletească, fără a ști ce primim, fără a ne motiva, într-un fel sau altul, pur și simplu suntem expuși culturii. Dar, pe de altă parte, atunci când avem o contribuție, inclusiv aceea de a plăti un preț pentru ceea ce primim, atunci aceasta creează o altă stare spirituală, o altă dispoziție și deschidere mentală, pentru că, la rândul nostru, ne simțim contributori la actul pe care suntem pregătiți astfel să-l receptăm. Deci, gratuitatea ar trebui foarte atent drămuită și nu transformată în chestii festiviste, nici măcar de Ziua Culturii. Ar trebui să fie foarte motivată de ce și căror categorie le asigură acces gratuit la oferta culturală, din ce motiv? Pentru că, atenție, ca în general regulile naturii care spun că întotdeauna o energie care se consumă trebuie să presupună existența prin surse de energie care s-o producă. Tot așa, o cheltuială asumată de cineva, ceva oferit gratis cuiva, presupune o altă sursă din care costurile respective se compensează. Deci sunt și aici tot felul de soluții pe care le cunoaștem, practicienii în cultură, cum că eu, manager, pentru a asigura pentru o anumită categorie socială, de exemplu, sau de vârstă, pentru a asigura gratuitatea, fac niște demersuri, obțin niște fonduri prin care asigur, practic, contraprestația respectivă din acea sursă astfel încât să pot oferi gratuitate, dar corelativ sau complementar cu informația că cineva pentru gratisul său a plătit.
Sursa: Radio România Regional
