Image by De teama inflației, majoritatea firmelor românești se raportează contractual la moneda unică europeană
Bulgaria continuă planul de a trece la euro până în 2025. În cazul României, nu există vreun termen anunțat oficial pentru adoptarea monedei euro. Cu toate acestea, majoritatea firmelor românești se raportează contractual deja la moneda unică europeană, de teama inflației. Este oare o practică transparentă și corectă? Sau un mod de a ciupi sume importante de bani pe seama clienților, de cele mai multe ori, persoane fizice?
În viață, nu doar câștigi ci și pierzi. Că așa e viața. Și trebuie să te obișnuiești cu asta, să nu faci caz prea mare. Însă atunci când situația nu este reglementată legal, e bine să fii pregătit că lucrurile o pot lua razna, iar sumele pierdute pot fi însemnate. De pildă, o practică veche de peste 20 de ani, și nu tocmai corectă, rămâne în continuare în picioare în România. Deşi avem monedă naţională, deşi avem Banca Naţională care afişează constant cursul de referinţă leu/euro, deşi produsele şi serviciile plătite de populaţie sunt în lei, iar firmele încasează şi raportează statului veniturile în lei, preţurile şi serviciile sunt afişate de mult prea multe ori în euro, sesizează Ştefan Stan, editor la Ziarul Financiar. Și are dreptate.
Mai mult: cu cât creşte valoarea unui bun sau a unui serviciu, cu atât şansele sunt mai mari ca preţurile să fie afişate în euro. Și atunci, firesc, cetățeanul simplu își pune întrebarea: de ce mai avem monedă naţională dacă firmele au voie să pună preţurile în euro, dar să îţi ceară să plăteşti lei, pentru a se folosi de diferența de curs din conversia monedelor la diferite bănci, atunci când îţi calculează cât scoţi suplimentar din buzunar? Și cum poţi avea transparenţă la preţuri când nu ştii cât urmează să plăteşti pentru un bun?
O cartelă de 5 euro de la un operator ajunge să fie mai scumpă decât o cartelă de 5 euro de la alt operator, pentru că folosesc altă bancă. Dacă la sume mici diferenţele pot fi nesemnificative, când vorbim de preţuri mai mari, deja presiunea financiară începe să se simtă. Iar când ne uităm la o maşină nouă sau la un apartament, în tranzacție diferenţele deja sunt de ordinul miilor de lei/ euro. Iar comercianţii nu îţi dau posibilitatea să plăteşti direct în euro sau să alegi tu banca la care să schimbi euro în lei ca să ieși cât mai bine. Nu, decizia e a lor. Ba chiar mulţi îşi mai trec şi nişte procente extra în precontract, ”just in case”, să nu iasă pe minus dacă după ce achiţi mai creşte un pic cursul şi au vândut ”prea ieftin”.
În mod normal, într-o piaţă liberă, dacă fiecare companie poate să îşi seteze preţurile cum doreşte pentru ce vinde, şi consumatorii ar trebui să aibă dreptul la transparenţă şi să ştie dinainte cât urmează să plătească şi să ia decizia în consecinţă.
Potrivit articolului de profil din Ziarul Financiar, semnat de Ştefan Stan, ar trebui predată în şcoli cea mai utilizată ecuaţie în economie : veţi achita ”x euro plătiţi în lei, la cursul băncii y + z% comision”.
Autor: Virgil Natea
Editor: Corina Muntean
Rubrica Buzunare pline este o rubrică de profil economic realizată de Virgil Natea. Ea poate fi ascultată la Radio Tg. Mureș, pe frecvențele de 102,9 FM și 98,9 FM, de luni până vineri, în emisiunea Pulsul Zilei, la ora 11,40 și, în reluare, în emisiunea Sens unic la ora 16,45.
