Editorialistul zilei de duminică la „Arena”, Paul Grigoriu junior
Realizator Radu Antofi: Mulţi dintre ascultătorii postului naţional de radio, mai ales cei mai vârstnici, îşi amintesc cu siguranţă de emisiunea „Fotbal minut cu minut”, mai ales că pe acea vreme meciurile din prima ligă se jucau la aceeaşi oră. Cu consecvenţă Radio România a fost, este şi va rămâne alături de fotbalul românesc, şi nu numai, alături de tot ceea ce înseamnă sport de performanţă în România.
*
Editorialistul zilei de duminică la „Arena”, ca de obicei, Paul Grigoriu junior: „În anii ’80 bunicul meu, născut în 1908, asculta la radio ‘Fotbal minut cu minut’. Meticulos, ţinea un caiet cu programul meciurilor. Când o echipă înscria, punea un X în dreptul ei. Dacă golul era din penalti X-ul era încercuit. Citea din când în când şi „Sportul”, dar cum jumătate din ziar era, în ciuda profilului, despre marele conducător de partid şi de stat, de obicei ziarul ajungea repede într-o pungă. Nici în anii ’90 nu aveam atâtea meciuri televizate ca astăzi. Îmi amintesc un Panatinaikos-Steaua, 6-3, transmis în condiţii vitrege tot de radioul naţional. Este drept, pentru detalii am cumăprat a doua zi „Pro Sport”. Îl citeam zilnic pe atunci. Era perioada de aur a presei sportive, cea în care vechii editorialişti creşteau lângă ei o generaţie tânără şi talentată. „Pro Sport” avea pe atunci ştirile serioase. „Gazeta sporturilor” era tabloidul. Între timp redacţiile s-au schimbat, ca şi vremurile, ca şi cererea pieţei. Editorialiştii, ce-i drept, au rămas dar cancanul s-a extins. Aşa se face că în ziua unei victorii importante a Simonei Halep, pe prima pagină a „Gazetei” apare vreo declaraţie a lui Zicu, sau ştirea bombă a ultimei isprăvi extra-sportive a ‘prinţului’ Adrian Cristea. Cealaltă jumătate a ziarului este dedicată, ce-i drept, deontologiei la nivel înalt. Radioul şi-a văzut de-ale lui. Cu toate meciurile decalate a continuat să transmită fotbal în direct. A avut la microfon profesionişti dintre cei mai buni. Şi până astăzi a ales la sfârşit de săptămână zece ore de „Arena naţională”. Un fost editorialist talentat, azi deontolog consacrat, scrie că de câteva decenii Radioul Public nu a mai deranjat pe nimeni cu vreo ştire. Este drept că nu a făcut nici reclame la reviste cu tinere despuiate şi nu a măsurat nici perfomanţele amoroase ale tenismenelor. Radioul a schimbat conducători şi orientări, dar sportul a rămas constant la el, aşa modest fără divagaţii servite de oameni bine informaţi, fără campanii norvegiene sponsorizate generos. Nu avem aici decât voci, minţi şi inimi. Ne lipsesc platformele tipărite şi digitale pentru deontologie. Şi apoi, ştim cu toţii, verba volant. Ce este scris rămâne. Însă, dacă mă gândesc la bunicul meu, îmi vine în gând imaginea cu acele ziare în care locul sportului era luat de politica dictată şi sacii cu maculatură în care eşuau.
