Floare de mai – Lăcrămioara

Publicat de radiomures, 20 mai 2015, 14:24

Chiar dacă nu sunt preţioase ca trandafirii, lăcrămioarele sunt flori potrivite pentru a fi oferite in luna mai.  Ele sunt elegante şi au un simbolism care le recomandă.

Cu toată  înfăţişarea lor fragilă si delicată, lăcrămioarele au fost dintotdeauna un simbol al tăriei şi al rezistenţei. Această floare reprezintă speranţa, pentru că le aminteste oamenilor că după rău vin întotdeauna zile senine.

Dacă in Japonia este un simbol al reinnoirii, pentru creştini semnifică purificarea prin suferinţă. Legenda spune că lăcrămioarele au apărut din lacrimile Evei atunci când aceasta si Adam au fost izgoniti din Grădina Eden. Pe de altă parte, o altă legendă spune că lăcrămioarele ar fi apărut în urma lacrimilor fecioarei Maria, in momentul crucificării lui Iisus.

Tot pentru creştinism, este un dar divin, fiind promisiunea ca binele si dreptatea vor triumfa. De aceea este considerată floarea care cunoaste oamenii buni, care poate „să vadă” virtuţile lor. Lăcrămioara mai este şi emblema dragostei pure, a fericirii indrăgostitilor, floarea-simbol a logodnei. La celţi, ea era floarea de nuntă, pentru ca in luna mai se ţineau căsătoriile considerate norocoase si fericite.

Lăcrămioara, numită in Biblie „Crinul din vale„, transmite un mesaj de bucurie atunci cand este dăruita prietenilor, iubitei sau mamei. Ca floare a iubirii, poartă mesaje destul de variate. Poate fi o promisiune a fericirii in doi, un semn de ataşament, de respect si de solidaritate.

O altă legendă vorbeşte despre faptul că lăcrămioara nu infloreşte niciodată înainte de sosirea privighetorii, pentru că înflorirea ei este un cadou făcut păsării cu glas ingeresc.

Lacramioara este considerată, tradiţional, o floare norocoasă pentru profesori, scriitori si jurnalisti, asociata lui Mercur, printre altele si zeu al comunicării.

Numele stiintific al lăcrămioarei este Convallaria majalis: se presupune că indică natura  salbatică  a florii (convalis = vale), ce apare spontan prin păduri, pe văi şi pe dealuri.  Este o plantă veninoasă, deoarece rizomul şi frunzele conţin o substanţă toxică care, însă, in medicină este  utilizată in tratarea unor tulburări cardiace.
Ca o curiozitate, lăcrămioara este sinonimă cu fericirea redobandită, cu norocul şi cu puritatea. În Franta, în timpul sărbătoririi zilei de 1 Mai, se oferă trecătorilor pe străzi, ca simbol al urărilor de bine. Începand cu anul 1982, este considerată floarea nationala a Finlandei.

Se cultivă în aer liber, fiind expuse in zone semiumbroase sau umbroase. Lăcrămioarele pot suporta temperaturi minime, chiar rigide. Terenul trebuie sa fie uşor şi proaspăt, bogat in deşeuri vegetale (lemn şi frunze în descompunere). Cultivarea lăcrămioarelor nu ridică probleme speciale. Cel mult se ivesc dificultăti  atunci când se doreşte propagarea rapidă a rizomilor care, în conditii de teren şi de epunere optime, devin invadanţi, formând în scurt timp o reţea deasă ce sufocă celelalte plante de dimensiuni mici. Este o plantă ce creşte acoperind tot terenul avut la dispozitie. Dacă este necesar, poate fi posibilă extragerea bulbilor din pământ, în timpul repausului vegetativ; după ce sunt lăsaţi să se usuce, se aşează într-un loc rece si uscat, în intuneric. În sezonul prielnic se transferă, din nou, in locul lor din grădină.

Plantarea se face  toamna si primăvara, iar inmulţirea se efectuează prin divizarea rădăcinilor rizomatoase, to toamna si primăvara. Se recomandă administrarea primăvara şi toamna de ingrăşământ organic sub formă de praf şi ceva umidificare primăvara, de efectuat la fiecare 10 zile, utilizând sânge uscat (se găseste la magazine pentru grădinărit) diluat in apa.

Îngrăşământul este în general cu cedare lentă, ce se aplică în momentul plantării. Apoi, pământul se îngraşă cu fertilizanţi specifici plantelor bulboase, la fiecare 15-20 de zile, incepând din momentul în care primele flori se vestejesc.
Lăcrămioarele nu sunt flori ce trebuie udate abundent, deoarece pământul constant umed poate cauza cu uşurinţă mucegăirea bulbilor. Între o udare şi alta, pământul trebuie să se usuce.

Pentru cultivarea lăcrămioarelor in ghivece, este important să nu le lipsească o constantă umiditate, de la sfârşitul iernii, până la căderea florilor. În perioada următoare, se udă mai rar si chiar se suspendă udarea spre toamnă, pentru a permite efectuarea fazei necesare de repaus vegetativ.

sursa: gradinamea.ro, agenda.ro
foto: apkxdacom, familist.ro, sweetgarden.hu