Foto: The Verge Fuocoammare/FILMBOX
Dacă aș sta să mă gândesc care ar fi cel mai interesant film pe care l-am văzut în 2016, cu siguranță ar fi Fuocoammare sau Foc pe mare/Fire at sea, în regia lui Gianfranco Rosi, o producție italiano- franceză.
Născut în Asmara, în Eritreea, Gianfranco Rosi a urmat studii universitare în Italia, a trăit apoi la New York, unde a și absolvit Școala de film din cadrul Universității New York.
A călătorit foarte mult, iar în 1993 a realizat primul său film documentar, Boatman, proiectat cu succes la diverse festivaluri internaționale de film.
Şi- a prezentat filmele la festivaluri precum Veneția, Cannes, Praga. A câștigat numeroase premii, iar cu filmul Sacro, realizat în 2013, a câștigat „Leul de Aur” la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. Și acest Fuocoammare a fost premiat în 2016 la Festivalul de Film de la Berlin, cu „Ursul de Aur”.
Personajul principal, prin care vorbește Gianfranco Rosi, este un băiat de 12 ani, care locuiește pe insula italiană Lampedusa, situată în mijlocul mării, la aproape 200 de km în largul coastei de sud a Italiei. Este, după cum bine se știe, insula pe care ajung, din nordul Africii, cei mai mulți refugiați. Este practic o graniță simbolică a Europei cu Africa, de acolo de unde oamenii pleacă masiv către Europa în căutarea libertății, a siguranței.
Regizorul a locuit pe această insulă luni de zile, în timpul lucrului la acest documentar, luând legatura cu localnicii, ajungând să cunoască viața lor de zi cu zi, regulile, tragediile lor și felul în care ei se confruntă cu acest exod dramatic.
Fuocoammare, e un film profund uman, care înfăţişează din interior dinamica acestei crize.
L-am descoperit la Sibiu, la ASTRAFILMFESTIVAL şi vi-l recomand.
Diana Gherendi/Evelina Racoțean
