Genii care au murit în sărăcie cruntă

Publicat de radiomures, 9 decembrie 2014, 19:47

Într-o lume ideală, minţile luminate ar trebui să aibă parte de o răsplată financiară şi de privilegii care să le asigure un trai bun, având în vedere că descoperirile şi operele lor ne-au influenţat tuturor viaţa în mod pozitiv. Totuşi, unii dintre cei mai străluciţi oameni de ştiinţă, pictori, muzicieni, filosofi sau scriitori şi-au petrecut ultimele zile din viaţă într-un trai mizer. Iată câţiva dintre ei:

Nikola Tesla

Tesla a fost, fără discuţie, unul dintre cei mai mari inventatori din istorie, însă geniul său nu a reuşit să îi aducă prea mulţi bani. Născut pe teritoriul Croaţiei de astăzi, el a încercat fără succes să atragă investitori din Europa, care să îl susţină în încercarea de a crea un motor electric de curent alternativ. În consecinţă, a plecat la vârsta de 28 de ani în Statele Unite să lucreze pentru Thomas Alva Edison. Acesta l-a atras cu un salariu de 18 dolari pe săptămână şi cu promisiunea că, în cazul în care Tesla va reuşi să îi revoluţioneze generatoarele de curent, îi va oferi 50.000 de dolari. Deşi Nikola şi-a atins scopul în doar câteva luni, Edison a refuzat să îl plătească. Din fericire pentru întreaga omenire, Tesla nu s-a lăsat descurajat şi a continuat cercetările, fiind un deschizător de drumuri în domeniul electricităţii şi al radioului. Omul care a pus practic bazele tehnologiei moderne a murit sărac lipit, la vârsta de 83 de ani într-o cameră de hotel.

Socrate

Marele filosof grec care a trăit în secolul patru înaintea erei noastre nu a fost preocupat niciun moment de aspectul financiar, preferând să se axeze pe singurul lucru pentru care considera că merită să trăiască: filosofia. Detaşarea sa de valorile materiale a fost confirmată şi de Platon, cel mai strălucit discipol al său, care a mărturisit că acesta nu a acceptat să primească nimic în schimbul faptului că i-a fost profesor. Pe motiv că refuza să creadă în zeii recunoscuţi de cetate, Socrate a fost condamnat la moarte prin otrăvire.

Antonio Meucci

Dacă sunt întrebaţi cine a fost inventatorul telefonului, majoritatea oamenilor ar spune că Alexander Graham Bell. Totuşi, deschizătorul de drumuri în acest domeniu este Antonio Meucci, care a reuşit să creeze un telefon cu câţiva ani buni înaintea lui Bell. Din pricină că nu a putut demonstra în instanţă acest lucru, Meucci a murit sărac, la vârsta de 81 de ani, în plin proces cu Bell Telephone Company. Contribuţia sa la apariţia telefonului a fost recunoscută în Statele Unite abia în 2002, la mai bine de 100 de ani de la moartea sa.

Vincent van Gogh

Deşi tablourile sale se vând post-mortem la preţuri năucitoare (cel mai scump, Portretul doctorului Gachet, a costat 82,5 milioane de dolari în 1990), van Gogh nu a fost nici pe departe atât de apreciat în timpul vieţii. Tot ce a reuşit să strângă unul dintre cei mai apreciaţi pictori din istorie din vânzarea operelor sale a fost suma de 109 dolari. Van Gogh a murit la vârsta de 37 de ani din pricina unei infecţii provocate de o rană de glonţ pe care se pare că şi-o provocase de unul singur. Ultimele sale cuvinte au fost: „Tristeţea va rămâne pentru totdeauna”.

Stephen Foster

Tot la 37 de ani şi chiar mai sărac decât van Gogh a murit şi Stephen Foster, supranumit „părintele muzicii americane”. În camera sa de hotel a fost găsit un portofel care conţinea 38 de cenţi şi un bilet pe care scria „Dear friends and gentle hearts”.

Edgar Allan Poe

Unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai secolului 19 şi-a petrecut ultimii ani din viaţă într-o sărăcie cruntă, sub efectul constant al alcoolului şi al opiumului. El a murit la vârsta de 40 de ani; cauza nu este cunoscută cu certitudine, însă se bănuieşte că aceasta a fost rabia. La înmormântarea sa au fost prezente doar zece persoane.

RADOR