Lawrence Foster: Politicienii sunt „nişte terorişti culturali”
O seară emoţionantă la Palatul de arte frumoase din Bruxelles – aşa-numitul Bozar – când, sub bagheta maestrului Lawrence Foster, a fost interpretată de către Orchestra Naţională a Belgiei „Rapsodia română” de George Enescu.
Este o premieră pentru Orchestra Naţională a Belgiei când cântă într-o astfel de formulă „Rapsodia română” de George Enescu.
Marele dirijor Lawrence Foster, provenind din părinţi evrei originari din România, dirijor de talie mondială, a devenit celebru pentru înregistrările integrale ale operei muzicale a lui George Enescu la case de discuri cu renume pentru muzica clasică mondială EMI, Erato şi Claves.
A fost directorul artistic al Festivalului „George Enescu” de la Bucureşti în perioada 1998-2001, al cărui coorganizator a fost şi Radio România.
Maestrul Lawrence Foster, după concert, într-un interviu pentru Radio România realizat de Cerasela Rădulescu.
LF: Se zice că sufletul operei lui Enescu este un suflet românesc deghizat în haine franţuzeşti, pentru că Franţa a reprezentat o mare parte din Enescu. Lucrările lui târzii sunt mult influenţate de Franţa şi de profesorii lui. Dar, desigur, există mereu un element, acel element româmesc, nu în aceste două rapsodii, desigur, dar chiar şi în alte opere, cele mai dificile. E mereu ceva acolo, nu? Armonii, aluzii, sau scurte momente când îţi dai seama că de fapt el nu a părăsit niciodată ţara. Şi ador pur şi simplu muzica lui, doar pentru că este atât de frumoasă, atât de stimulantă, atât de provocatoare. Este extrem de dificilă – nu piesele pe care le-am cântat azi, ci simfoniile, octetul pe care l-a scris, nr. 19, este absolut superb. Un octet pentru coarde, eu l-am înregistrat. Am avut o versiune împreună cu o orchestră mare. Dar ştiţi, abia ieri am aflat că am pierdut un mare om, l-am pierdut pe Pascal Bentoiu. Şi până ieri nu am ştiut nimic.
R: Ieri s-a întâmplat, într-adevăr. A fost o mare pierdere.
LF: A fost un foarte bun prieten de-al meu. Şi muzica lui am dirijat-o, la Bucureşti, la Lisabona şi în Monte Carlo. Aşa că este o mare pierdere.
R: Cum vă simţiţi, de fiecare dată când veniţi la Bucureşti, când dirijaţi o orchestră aici?
LF: Mă simt bine.
R: Vă simţiţi ca acasă?
LF: Nu, la Bucureşti nu.
R: În alte părţi ale ţării?
LF: Îmi place mult Clujul. Am fost acolo chiar acum două sătpămâni împreună cu orchestra, iar orchestra este absolut cea mai bună din România. Nu vreau să jignesc radioul. Nu, orchestra radioului este chiar foarte bună acum. Înainte era foarte slabă. Când am coordonat festivalul a trebuit să dirijez câteva arii împreună cu Orchestra Radio, şi nu a ieşit deloc bine. Dar am auzit câteva înregistrări recente, şi sunt mult mai…sunt foarte buni! Orchestra Radio este singura orchestră bună din Bucureşti.
R: Spuneţi că este foarte greu pentru un post de radio public, să luăm BBC-ul de exemplu…
LF: BBC-ul are o orchestră foarte bună.
R: …să susţină o orchestră aşa cum avem noi la Radio România…
LF: Trebuie să faceţi asta!
R: Trebuie?
LF: Trebuie! Deoarece ei oferă un serviciu, oferă un repertoriu, oportunităţi pe care niciuna din celelalte orchestre nu le oferă. Cei de la operă îşi cântă operele, iar Filarmonica are problemele ei.
R: OK, întrebam pentru acum noi ne confruntăm cu o problemă. Unii politicieni vor să schimbe tot.
LF: Da, cunosc situaţia, mereu aveţi aceşti politicieni tâmpiţi. Uitaţi-vă la Bruxelles de exemplu, au aceeaşi problemă. În Marsilia întâlnim aceleaşi probleme.
R: Peste tot…dar nu fac decât să distrugă cultura!
LF: În principiu, aceşti politicieni nu sunt cu nimic diferiţi de cei care distrug Orientul Mijlociu – ISIS. Ei distrug, dar cel puţin în cazul lor, ei nu mint.
R: Dar în cazul nostru…
LF: Politicienii voştri sunt nişte ipocriţi, nişte laşi şi nu au absolut nicio scuză. Ar trebui să fie cenzuraţi şi să li se închidă gura. Distrug un patrimoniu acumulat de sute de ani. Uitaţi-vă la banii alocaţi pentru (vă rog să mă scuzaţi) aceste catedralele astea afurisite…
R: Da, aveţi dreptate!
LF: Pentru toate tâmpeniile astea religioase ei găsesc fonduri (vă rog să mă scuzaţi). Şi la Cluj există ditamai catedrala, iar acum la Bucureşti am auzit că se contruieşte cea mai mare mânăstire din Europa?
R: Da.
LF: Şi nu găsesc ei bani să menţină o orchestră aşa frumoasă cu o tradiţie atât de veche şi care a oferit aşa o muzică frumoasă tuturor? Chiar sunt nişte bandiţi. Dar mă surprinde că Iohannis permite toate acestea, eu credeam că Iohannis…
R: Cred că se opune.
LF: Sper.
R: Vă rog transmite-ţi un mesaj pentru orchestră, domnule!
LF: Nu vă daţi bătuţi, mergeţi înainte, organizaţi-vă în public şi, ocazional, dacă chiar sunteţi ameninţaţi, intraţi în grevă! Intraţi în grevă la concertele pe care le vrea guvernul.
R: Da, să avem mereu…
LF: Asta să le faceţi!
R: Să avem mereu invitaţi precum dumneavoastră, să avem mereu Festivalul Enescu, să fie sprijinite cultura şi muzica, artiştii.
LF: Bineînţeles! Ce mai rămâne dacă nu aveţi toate astea? Nu mai rămâne nimic!
R: Nu mai avem artă, nu mai avem nimic.
LF: Nu mai aveţi nimic. Îi aveţi doar pe ISIS.
R: Suntem în război, pentru că…
LF: Este regretabil!
R: Vă mulţumesc mult, domnule!
LF: Da, şi aveţi atâta bogăţie, Orchestra Radio chiar a devenit foarte bună. Ar fi păcat să fie ameninţată. Ar fi oribil!
R: Da, să sperăm că nu.
LF: Aceşti politicieni nu au altceva mai bun de făcut? Trebuie ei cumva să facă pe importanţii, nu au pic de respect pentru aceşti oameni. Sunt nişte terorişti culturali.
Interviu cu dirijorul Lawrence Foster. Realizator: Cerasela Rădulescu
