Moartea pasiunii

Publicat de Rotar Mirela, 5 ianuarie 2024, 16:35 / actualizat: 3 februarie 2024, 14:16

            Fiecare om are pasiunea lui. Mai pe față sau mai ascunsă. Unu’ sculptează, altu’ brodează, bricolează, pensează sau dansează. Eu, una, om făr’ de pasiune nu cunosc. 

          Cei mai originali în eliberarea exuberanței artistice lăuntrice sunt meșterii populari de sezon. Spun „de sezon”, deoarece pasiunea lor răbufnește doar două luni pe an, iarna. În restul timpului au preocupări profane, ca noi, ăștialalți. Creatorii ăștia sezonieri de frumos în stil popular, clișeistic vorbind, sunt un caz special.                                                             

          Muzeul Național al Agriculturii a invitat două tezaure umane vii, respectiv pe lelea Finica și pe lelea Fila, să le prezinte vizitatorilor pasiunea lor: confecționatul de sorcove și stele. Capre nu, că alea sunt din preșuri transmise moștenire de la capră la capră, respectiv din generație în generație. 

          Sub genericul pompos „Atelierul de stele și sorcove”, cele două artiste populare s-au instalat frumușel la măsuțe, cu toate cele trebuincioase la îndemână: nuiele, beteală, funde, panglici, clopoței, lipici, cartoane, foarfeci etc… Plus ulcele și clondire, să nu rabde, bietele, de frig. 

         Extrem de entuziaste și locvace după consumul câtorva căni de vin fiert, cele două au așteptat apariția copiilor, a dascălilor sau a eventualilor vizitatori curioși să aprofundeze datina sorcovitului. Ba chiar și-au pregătit, încă de acasă, un speech pe două voci, doldora de hiperbole și metafore,  ca să conferer acestui obicei străbun dimensiuni cosmice, metafizice.  Că nu te poți prezenta în fața publicului chiar oricum, au socotit ele. Dar, cum următoarea Școală altfel a fost programată hăăăăt la primăvară, iar alți pruncii erau cu părinții la ski prin Alpii elvețieni, cu telescaunul prin Poiană sau chiar în ogradă, la tăiatul porcului, nu i-a mai ars nimănui, din păcate, de construit sorcove.

         Uite-așa ne pierdem noi tradițiile, tot mai mult cu fiecare an ce trece.  Fiindcă, vezi bine, și pentru a umbla cu sorcova (care-i tot un fel de umblat creanga) trebuie să fii înzestrat cu vocație de urător.

         Doamnele tezaur-viu au meșterit, așa, simbolic, două sorcove pentru ele însele, ca să nu plece acasă cu sufletul pustiu și cu mâna goală. Iar la primăvară, ce să-i faci,  se vor reprofila. Pe mărțișoare, de bună seamă!

Autor: Sidonia Buta

           Ascultă Ne(știrea) zilei  în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM,  98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.