O româncă a fost acceptată la Secţia de nai a Conservatorului din Amsterdam
Anul trecut, o româncă ambiţioasă, Mariana Preda, a fost acceptată la Secţia de nai a Conservatorului din Amsterdam. Naiul este aerul pe care îl respiră, aşa cum a mărturisit la emisiunea „Românii de pretutindeni” de la Radio România Actualităţi. Povestea româncei Mariana Preda este construită cu ambiţie, multă muncă şi perseverenţă.
Corespondentul Radio România Actualităţi Claudia Marcu, în dialog cu Mariana Preda.
Reporter: De fiecare dată mă bucur când găsesc o valoare şi la Conservatorul din Amsterdam. De data aceasta, naiul, un instrument mai puţin întâlnit în Ţările de Jos, introdus tot de un român, dar iată ai venit cu forţe noi. Cum s-a întâmplat să ajungi la Amsterdam?
Mariana Preda: Acum doi ani am terminat Liceul de Muzică din Târgovişte şi până atunci am învăţat naiul de la cei mai mari maeştri ai României. Mi-am dorit să aduc ceva nou în lumea muzicală. De anul trecut pot spune că mentalitatea mi s-a schimbat în privinţa muzicii, în privinţa oamenilor, în privinţa industriei muzicale, în care îmi doresc să intru, dar bineînţeles să fac ceva frumos şi ceva care să îi facă pe oameni să gândească la pasiunile lor, la suferinţele lor, poate de multe ori la bucuriile lor şi să le dau un pic de speranţă şi un pic de fericire prin muzica naiului, dar şi prin alte combinaţii de instrumente.
Reporter: Cum gândeai înainte să pleci din România şi cum gândeşti acum?
Mariana Preda: Înainte eram un pic mai conservatoare, să spunem. Credeam că dacă am un repertoriu totul va fi bine. Când am venit aici, profesorii mi-au oferit încrederea de care aveam nevoie, am văzut cum se exprimă ceilalţi studenţi, celialţi muzicieni şi am zis de ce nu aş putea face şi eu acelaşi lucru? Îmi place că aici nu te judecă nimeni pentru ceea ce faci.
Reporter: Ce vrei tu să faci nou în lumea naiului?
Mariana Preda: Să reuşesc să îl introduc în alte genuri de muzică, cum ar fi jazzul, cum ar fi muzica pop, dar la un nivel internaţional, să le arăt celorlaţi muzicieni că este posibil cu oricare instrument să poţi să faci orice gen de muzică.
Reporter: Am înţeles că ai făcut un pas şi spre compoziţie.
Mariana Preda: Da, este important să poţi să te exprimi şi am crezut de cuviinţă că este cel mai bine să îmi compun propriile piese. Naiul se potriveşte foarte bine în muzica de film, dar şi în muzica pop.
Reporter: Cum ai ajuns să alegi acest instrument?
Mariana Preda: Eram în clasa a IV-a şi i-am zis mamei mele că vreau să fac muzică şi ea m-a dus la Liceul de Muzică din Târgovişte şi, din întâmplare, am ales naiul, pentru că nu mai erau alte locuri libere la celelalte instrumente şi după doi ani m-am îndrăgostit de acest instrument şi am zis că nu îl mai las din mână. M-am ambiţionat foarte mult văzând cum maestrul Zamfir a cucerit lumea şi a făcut atâtea lucruri frumoase şi am zis că vreau să fac şi eu acelaşi lucru. În clasa a VII-a nu ştiam sigur dacă am talent sau ce se întâmplă cu mine, aşa că m-am dus la Găeşti şi am zis: „Maestre, vă rog eu frumos să îmi răspundeţi la o întrebare: eu vreau să ştiu dacă am talent sau nu, ca să ştiu dacă merg mai departe sau mă las de instrument”. M-a pus să cânt, am cântat şi dânsul s-a uitat la mine. „Dargă, dar tu ai talent cu vagonul, nu cu carul. Este păcat să te laşi de instrument!”. Bineînţeles, am fost foarte motivată.
Reporter: Unde este România în planurile tale de viitor?
Mariana Preda: Mi-aş dori să mă întorc în România, dar nu acum sau nu după ce o să termin Conservatorul, dar mi-aş dori să deschid o academie, să îi ajut pe tineri să se găsească pe ei în primul rând, să îşi dea seama cine sunt ei, să îşi dea seama de defectele lor, de calităţile lor, să ai demnitatea ta, altfel nu poţi să faci faţă, altfel te pierzi pe drum.
