Pâine cu ou
Două descoperiri extraordinare, foarte valoroase, cutremură lumea științifică. Nu vă așteptați să fi ieșit la iveală vreo comoară, bijuterii, mumii sau mai știu eu ce. Fiecare generație, până una alta, își are descoperirea pe care o merită. Aflați că nici generația actuală de arheologi nu stă cu mâinile în sân. S-au format două echipe multinaționale. Una s-a dus să sape prin Turcia, cealaltă, în Anglia, adică ici, peste canal, că n-a avut sponsori bogați să meargă mai departe. La urma urmei, oamenii s-au dus până unde au avut bilet. S-au echipat frumușel cu pălării de soare, slipuri și bronzol (ăia cu Turcia), respectiv cu umbrele, capișoane și cizme de cauciuc (ăia cu Anglia). Deși toți voiau Turcia, selecția s-a făcut prin tragere la sorți, să nu fie discuții. Și-au pus ambele echipe în bagaje setul „ Micul arheolog”, alcătuit din lopățele, grebluțe, măturici și câte-o lupă mică, și au purces la vânătoarea de comori pe banii sponsorilor. Acuma, fie între noi vorba, puteau veni liniștiți aicea, în cetate, la Tg. Mureș, că cel puțin aveau garanția că descoperă ceva. Da’ așa, s-au dus la plesneală. Totuși, să nu subestimăm experiența arheologilor. Și mai ales norocul, că, uneori, norocul bate experiența.
Săptămâna de lucru la situl arheologic a început așa: în Turcia, s-a făcut plajă în primele trei zile, că era și păcat să piardă săpătorii noștri soarele ăl bun, s-a mâncat rahat (la propriu), s-au degustat munți de baclavale și s-a vizitat bazarul.
În Anglia, oamenii au zis să înceapă direct cu munca, că or avea timp de odihnă după ce descoperă ceva. Și nici n-au gândit-o prost, că, imediat ce s-au apucat de dat cu aspiratorul pe un șantier, au și descoperit un vas vechi, conținând câteva ouă. În emulația momentului, arheologii au și spart unul! Ulterior, au declarat că au spart intenționat oul fragil și că au fost uimiți de conținutul acestuia. Woooow! Deci 1-0 pentru echipa Depeche Mode, c-așa s-au intitulat ăștia. Să fie în ton cu activitatea, nu că ar fi fost ei mari melomani…
Estimp, ăștialalți, echipa Genclerbirligi, încă erau cu picioarele în nisip, în ăla de pe plajă… Și intenționat s-au numit ei așa, că, până le ieșea pronunția, mai aveau timp de o cafeluță și de-o halva mică. În sfârșit, ca să nu fie mai prejos, echipa Genclerbirligi a purces și ea la săpături, practic, să își facă treaba pentru care a plecat. Și, având noroc (precum depeșarii), precum și pe Alah de partea lor, săpătorii de sub semilună au dat peste niște vase antice cu -atenție!- pâine veche, însă totuși în stare bună, sub formă de lipii. (Așa că degeaba am crezut io că pâine mai veche decât aia din bucătăria mea nu există. Deși, la drept vorbind, auzisem că ar mai fost una pe la Carei, mai veche și mai uscată decât a mea, una pentru care Muzeul Național a plătit, cică, bani grei ca să o expună în vitrină…)
Să închei prin a vă spune că, dincolo de valoarea artefactelor, există în toată povestea asta cu arheologi o parte hazlie: simultan, fără să se vorbească, cele două echipe au pus de-un meniu frumușel împreună. Pâine cu ou. Bundaș kenyer, cum îi zice-n Ardeal.
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
