Foto: financiarul.ro Peștera Vrtoglavica – cea mai adâncă peşteră din lume
Peștera Vrtoglavica (sau Vrtiglavica, care în limba slovenă înseamnă „vertij”) este localizată în Muntele Kanin (2.587 de metri) din regiunea slovenă a Alpilor Iulieni, considerați a reprezenta anticamera Alpilor, în apropierea graniței cu Italia. Alpii se întind pe o distanță de 1.100 km de-a lungul Europei, din Slovenia până în Franța. Printre cele mai faimoase vârfuri ale Alpilor se află: Mont Blanc (4.808 m) aflat în Franța, Materhorn (4.478 m), Eiger (3.970 m), Monte Rosa cu vârful Dufourspitze (4. 634 m), a doua înălțime a Alpilor. Constituită dintr-un singur puț vertical extrem de adânc (aven), cu o lungime de 603 metri, peștera are dimensiuni demne de Cartea Recordurilor. Lungimea totală a peșterii este de 643 de metri. Aceasta conține una dintre cele mai înalte cascade din lume, a cărei lungime este estimată între 400 și 440 de metri. Cavitatea naturală a fost descoperită în vara lui 1996, de către o echipă de speologi italieni. Capătul său a fost atins la 12 octombrie același an, de către o expediție sloveno-italiană.
A doua peșteră verticală cea mai lungă este Patkov Gust (553 de metri) și este situată în Munții Velebit din Croația. Cel mai mare sistem de peșteri din lume este reprezentat de Peștera Mamut din Kentucky, SUA, cu o rețea ce însumează 579 km de galerii subterane. Următoarea cea mai marea rețea de peșteri este Jewel Cave situată lângă Custer, Dakota de Sud, SUA, cu o lungime de 225 km. În 2005, cea mai adâncă peșteră cunoscută, până în prezent, măsurată de la cel mai înalt punct de intrare până la cel mai jos este Peștera Krubera (Voronia) din Abhazia, Georgia, cu o adâncime de 2.140 m.
A fost prima peșteră explorată pe o adâncime de peste doi kilometri. Cea mai mare cameră subterană individuală descoperită este reprezentată de camera Sarawak aflată în Parcul Național Gunung Mulu din Borneo, Malaysia. Camera aflată în plan înclinat și plină de bolovani, acoperă o suprafață de 2.400 mp și are înălțime de 80 m. Peșterile sunt ecosisteme naturale subterane. Cea mai mare parte a acestora se formează în roci ușor solubile sub acțiunea slab acidă a apelor de infiltrație. Astfel de roci sunt calcarul, gipsul, marmura.
Sursa: RADOR
