Povestea Anei, leneşa satului
Publicat de Emanuela Aranyos, 4 ianuarie 2017, 14:23
Caracterele extreme ale satului, erau subiectul preferat al bârfelor. În fiecare sat exista câte un om prea deştept, prea prost, prea înalt sau prea iubitor de femei. Oricum gura lumii n-o puteai astupa. Bineînţeles, exista şi leneşa satului, ruşinea gospodăriei şi deliciul bătrânelor care aveau pe cine da de exemplu negativ copilelor. Până într-acolo încât s-au scris şi poezii despre puturoase, ca să le fie de învăţătură tinerelor neveste, multă vreme după ce ele n-or mai putea povesti.
Maria Crişan din Sânmihaiu de Pădure a surprins superb, într-una din poeziile sale, o astfel de trândavă, căreia i-a pus un nume fals, Ana. Dar leneşa a existat…
foto: emanuela aranyos
