Să nu trăiesc murind, iar când mor, să mor trăind
Publicat de Emanuela Aranyos, 3 ianuarie 2017, 11:04
Maria Crişan, străbunica cu ochii albaştri din Sânmihaiu de Pădure, are o valiză plină de caiete şi manuscrise, umplute de-a lungul anilor cu poeziile care o răscoleau pe dinăuntru, de dor să iasă pe hârtie. Niciodată nu s-a muţumit doar cu ocupaţia de ţărancă. După ce-şi termina treburile de la câmp şi din gospodărie, zglobie sau dimpotrivă, apăsată de necazuri, îşi scotea mereu caietul, în linişte, în cămăruţa ei micuţă, construită parcă pentru pitici.
Nu e prima ţărancă ce mă uimeşte cu scrierile suite pe-un dulap, ştiute de mai nimeni. Sunt foarte mulţi oameni aparent simpli care cugetă mult mai profund decât ne putem imagina.
„Dar ştiu că nu pot fi decât ceea ce sunt
Şi-am fost lăsată cu un scop pe-acest pământ.
Nu mi-a plăcut în viaţă să trăiesc murind.
Şi când o fi să mor , aş vrea să mor trăind.”
foto: emanuela aranyos
foto: emanuela aranyos
